Denia Canonului Mare la Catedrala Patriarhală

În bisericile ortodoxe a fost săvârșită miercuri, 14 aprilie, Denia Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost oficiată la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori. În cadrul Deniei a fost citit integral Canonul Sfântului Andrei Criteanul, cel mai amplu imn de pocăință, dar și Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, consemnată de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat importanța acestei creații liturgice pentru viața noastră, în special în perioada actuală de pregătire: „În miercurea săptămânii a cincea a Sfântului și Marelui Post, ne-am rugat Preamilostivului Dumnezeu, împreună cu autorul Canonului Mare, pentru iertarea păcatelor noastre. Dacă fiecare rugăciune este, mai ales în această perioadă, importantă și recomandată, nu știu dacă există una mai cuprinzătoare și mai folositoare decât cea alcătuită de Sfântul Andrei Criteanul. De la începutul Triodului am ascultat cântări și lecturi care ne-au ajutat să urcăm câte o treaptă către marea sărbătoare a Învierii Domnului. Dintre toate, canonul acesta este deosebit de folositor sufletului care dorește să se îndrepte către Dumnezeu”.

Vorbind despre autorul Canonului și despre modelele de pocăință evocate de acesta în creația sa, ierarhul a afirmat: „Sfântul Andrei Criteanul s-a învrednicit de foarte multe daruri și virtuți pe care noi le deducem din lucrarea lui. Întâi de toate, și-a dovedit smerenia așezându-se în locul tuturor păcătoșilor din lume. În cadrul Canonului, acesta îi spune sufletului său că i-a pus înainte exemplele celor din Legea Veche și din cea Nouă care au greșit și s-au pocăit, dar și ale celor care au rămas departe de Dumnezeu. Sfântul Andrei se consideră asemenea celor din urmă care au căzut din iubirea lui Dumnezeu și nu s-au pocăit. Printre cei amintiți, din perioada Vechiului Testament, se numără regele David, în a cărui viață păcatul desfrâului a fost amestecat cu cel al uciderii. Însă a arătat mare pocăință, exprimată prin cuvintele «Miluieș­te-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale!» Regele cere iertarea păcatelor după mulțimea îndurărilor lui Dumnezeu, însă, adaugă Sfântul Andrei Criteanul, «Pocăinței lui tu n-ai urmat, suflete!» Și în Noul Testament sunt numeroase exemple amintite de autor, printre cele mai impresionante fiind cel al vameșului, datorat stării sale de smerenie. Sfântul Andrei recomandă tuturor, dar mai întâi își propune lui însuși, ca model atitudinea va­me­șului care, stând într-un ungher al Temp­lu­lui, se ruga cu toată inima”.

În ultima parte a cuvântului, Preasfinția Sa a vorbit despre importanța citirii Vieții Sfin­tei Maria Egipteanca la Denia Canonului, remarcând pocăința ei sinceră exprimată prin nevoință aspră, practicată timp de mai multe decenii.