De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Denia din Sfânta și Marea Joi la Catedrala Patriarhală
La Catedrala Patriarhală, credincioșii bucureșteni au participat, în seara zilei de miercuri, la Denia Sfintei Joi din Săptămâna Pătimirilor. Slujba a fost săvârșită de slujitorii lăcașului de închinare, iar la final părintele conf. dr. Gheorghe Holbea, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, a rostit un cuvânt de învățătură.
Textele liturgice și sinaxarul aferente acestei slujbe au făcut pomenirea spălării picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Hristos, a Cinei de Taină, unde a fost instituită Sfânta Euharistie, a rugăciunii mai presus de fire a Domnului și a trădării și vânzării Sale.
În cuvântul de învățătură rostit, părintele Gheorghe Holbea a vorbit, pornind de la prima temă liturgică menționată, despre sensul vieții noastre: „Viața și ființa noastră, odată dăruite de Dumnezeu, au o noimă dumnezeiască. El nu este numai Creatorul lumii și al fiecăruia dintre noi, ci și Proniatorul, Răscumpărătorul, Mântuitorul și purtătorul nostru de grijă. În cadrul slujbei la care am participat, am observat marea smerenie a Fiului lui Dumnezeu. Încingându‑se cu ștergarul, a spălat atunci picioarele ucenicilor Săi, arătându‑le lor și nouă că datoria fiecăruia este aceea de a sluji. Ierarhia pe care Dumnezeu a așezat‑o încă de la întemeierea lumii este cea în care cel mai mare nu este cel care poruncește, ci cel care se jertfește, care slujește celorlalți. Această slujire nu poate avea decât o noimă dumnezeiască. Într‑o lume atât de robită de egoism și de patima mândriei, Mântuitorul Iisus Hristos așază la temelia comuniunii dintre oameni jertfa Sa dumnezeiască”.
Vorbind în continuare despre rostul suferinței intrate în lume prin păcatul lui Adam, menținută prin păcatele noastre și îndurată în numeroase chipuri de Domnul, părintele conferențiar a adăugat: „Învățăm că numai prin Mântuitorul Iisus Hristos suferința devine cale de izbăvire. El nu a venit în lume să înlăture suferința și nici să o explice, ci să o umple de prezența Sa dumnezeiască. Calea Crucii înseamnă a umple toate suferințele, fatalitatea acestei vieți și mai ales moartea de prezența lui Dumnezeu”.
Răspunsurile la strană au fost oferite de slujitori ai Catedralei Patriarhale şi membri ai Grupului psaltic „Tronos”.