Denia din Sfânta și Marea Luni la Catedrala Patriarhală

Conform rânduielii specifice slujbelor din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului, în bisericile ortodoxe a fost săvârșită, în seara zilei de duminică, 28 aprilie, Denia din Sfânta și Marea Luni. La Catedrala Patriarhală din București, slujba a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

Denia reprezintă o slujbă specială a Utreniei, oficiată în seara premergătoare fiecărei zile, în cadrul căreia sunt amintite și actualizate evenimentele dramatice care au marcat ultima perioadă a vieții pământești a Mântuitorului Iisus Hristos. La Denia din Sfânta și Marea Luni, la sinaxar s-a făcut pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos, cel prin care au fost preînchipuite Sfintele Pătimiri ale Domnului, dar și a uscării smochinului neroditor, întâmplare relatată și în pasajul evanghelic lecturat în timpul slujbei.

La finalul deniei, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele lect. dr. Cosmin Pricop, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care, plecând de la episodul triumfal al Intrării Domnului în Ierusalim, a explicat în ce fel lucrarea săvârșită pe pământ de Fiul lui Dumnezeu acum două milenii este relevantă pentru noi, cei de astăzi, și pentru toți oamenii: „Este bine să înțelegem că evenimentele din viața, activitatea și lucrarea pământească a Mântuitorului au două dimensiuni: o dimensiune istorică, ce s-a încheiat odată cu împlinirea ei și care nu se mai poate actualiza, și o dimensiune duhovnicească, mistică sau mistagogică. Potrivit acesteia din urmă, ceea ce a împlinit Mântuitorul Hristos se prelungește, duhov­nicește, în fiecare generație de creștini, la fiecare sărbătoare pe care o trăim și la care vrem să fim părtași. Intrarea în Ierusalim, Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos și toate celelalte fapte mântuitoare pe care le-a împlinit nu se mai pot repeta din punct de vedere istoric. Din punct de vedere duhovnicesc, însă, ele se prelungesc în timp pentru că aceste evenimente sunt actualizate, sunt aduse în viața și în prezentul fiecăruia dintre noi. În felul acesta, noi, intrând în Ierusalim împreună cu Mântuitorul, trăind Pătimirile Lui, ultima săptămână a Sa, Răstignirea și apoi Învierea Sa, nu retrăim niște reluări sau repetări ale evenimentelor inițiale, ci retrăim evenimentele originare, așa cum s-au întâmplat ele, cuprinse în fiecare sărbătoare și an în care ne rugăm Domnului să fim părtași la acele evenimente mântuitoare. Astăzi, trăim în mod real și deplin, alături de Mântuitorul și de cei care au fost lângă El, Intrarea Sa în Ierusalim. Săptămâna Sfintelor Pătimiri, care se deschide înaintea noastră, este o invitație la a trăi real și deplin evenimentele ei, așa cum s-au întâmplat ele. În rânduielile Bisericii nu împlinim niște piese de teatru sau repetări mai puțin importante decât ceea ce s-a întâmplat inițial”.

Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.