Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit în Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, 22 decembrie 2024, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul
Denia din Sfânta și Marea Miercuri la Catedrala Patriarhală
Potrivit rânduielii liturgice tradiționale din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, marți seara a fost săvârșită la Catedrala Patriarhală din București Denia din Sfânta și Marea Miercuri. Cuvântul de învățătură a fost rostit la sfârșitul slujbei de părintele dr. George Grigoriță, consilier patriarhal și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.
Părintele consilier patriarhal George Grigoriță a lecturat la momentul îndătinat pasajul evanghelic rânduit (Ioan 12, 17-50), iar la finalul slujbei a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre etimologia și semnificația termenului „denie” și despre importanța liturgică a acestei slujbe în cadrul Tradiției ortodoxe. Totodată, părintele profesor a subliniat înțelesurile duhovnicești ale actului ungerii Mântuitorului de către femeia păcătoasă menționat în sinaxarul slujbei. „În Denia din această seară a fost rânduită pomenirea femeii păcătoase care s-a pus la picioarele Mântuitorului, i le-a udat cu lacrimi și le-a șters cu părul capului său, apoi le-a uns cu mir de nard, adică cu mir de mare preț. (...) Vedem că această femeie, căreia unele Evanghelii nu îi rețin numele, conștientizând starea sa de păcătoșenie, vine la Hristos și în mod discret se așază la picioarele Sale și își manifestă prin fapte pocăința, cinstirea și iubirea ei. Prin plânsul său, această femeie se pocăiește sincer de păcatele sale, pentru că așa cum lacrima curăță ochiul omenesc de toate impuritățile, la fel și pocăința sinceră curăță inima celui care s-a pocăit. Prin spălarea cu lacrimi a picioarelor lui Iisus și ștergerea acestora cu părul capului ei, adică cu podoaba de preț a acesteia, femeia își manifestă smerita ei cinstire, căci spălarea picioarelor reprezenta atunci un gest de mare respect și de onorare. În final, ungerea Mântuitorului cu mir de nard de mare preț arată dragostea acesteia față de Iisus, recunoscut de ea ca fiind Dumnezeu și Căruia ea Îi oferă darul ei cel mai de preț. Semnificația acestei ungeri este una a prevestirii morții și îngropării lui Hristos, motiv pentru care această femeie păcătoasă este considerată în tradiția noastră a fi prima mironosiță. Așadar, pocăința, cinstirea și dragostea acestei femei păcătoase au fost bineprimite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care i-a răspuns prin darul iertării păcatelor, al mântuirii ei și, mai ales, al memoriei ei veșnice”, a evidențiat părintele profesor George Grigoriță.
Sinaxarul acestei zile a făcut pomenirea femeii celei păcătoase, care L-a uns cu mir pe Domnul Hristos cu puțin timp înainte de Pătimirea Sa, iar cântările de la strană au făcut amintire de momentul în care Iuda Iscarioteanul s-a tocmit cu mai-marii poporului pentru a-L vinde pe Mântuitorul Iisus Hristos. De asemenea, în cadrul acestei Denii a fost interpretată una dintre cele mai frumoase cântări din punct de vedere duhovnicesc a acestei perioade, anume „Doamne, femeia ceea ce căzuse...”
Cântările de la strană și răspunsurile liturgice au fost oferite de slujitori și membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.
Miercuri seara, la slujba Deniei din Sfânta și Marea Joi, predica va fi rostită, la Catedrala Patriarhală, de părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal și cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.