La Catedrala patriarhală din Bucureşti credincioşii ortodocşi merg în fiecare seară din Săptămâna Patimilor pentru a participa la denii, slujbe speciale de priveghere care actualizează liturgic fiecare moment al apropierii Mântuitorului de Cruce. La finalul Deniei din seara de luni, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a rostit un cuvânt de învăţătura în care a explicat contextul în care Mântuitorul Hristos a venit în Ierusalim şi a suferit mântuitoarele pătimiri pentru neamul omenesc.
Denia din seara zilei de luni a comemorat două evenimente care evidenţiază contrastele dintre lumină şi întuneric, dintre lucrarea dumnezeiască şi lucrarea răului. Evanghelia citită la slujba Deniei ne-a prezentat conflictul direct dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi reprezentanţii iudaismului, şi critica aspră, pe care Domnul le-o face, concretizată în celebrele vaiuri evanghelice. De asemenea, la Sinaxar, se face pomenirea Pildei celor zece fecioare, dintre care cinci au fost înţelepte şi au avut ulei în candele, un îndemn perpetuu la priveghere, rugăciune neîncetată şi fapte bune.
Poporul lui Dumnezeu trece de la moarte la viaţă
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Varlaam a evidenţiat că Mântuitorul Hristos a pregătit în numeroase ocazii pe Apostolii săi pentru momentele dramatice care s-au petrecut în ultima Sa călătorie la Ierusalim. "De această dată, Mântuitorul ştie că este ultima Lui călătorie în cetatea sfântă, ştie că de această dată Paştile vechi, iudaic, sărbătorit în amintirea trecerii poporului evreu din ţara robiei egiptene în pământul făgăduinţei va fi înlocuit de Paştile cele noi şi preasfinţite, care vor însemna trecerea noului popor al lui Dumnezeu de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, prin sfintele şi mântuitoarele pătimiri, prin îngroparea, prin Învierea din morţi şi prin Înălţarea la ceruri a Domnului Iisus", a explicat Preasfinţitul Varlaam.
Evanghelia citită la slujba de seară are rolul de a întregi întreg tabloul Patimilor Mântuitorului prin elemente noi care să arate prăpastia dintre Domnul Iisus Hristos şi cei care-l respinseseră de multe ori în trecut, iar acum îndeplineau ultimul act al răutăţii lor. "Evanghelia ne face să înţelegem că Mântuitorul, dacă în alte ocazii s-a ferit să fie ucis cu pietre, de această dată El ştie că s-a apropiat clipa când trebuie să bea acest pahar, pe care a cerut ca Tatăl să-l ia de la El, şi anume paharul suferinţei. Smerindu-se din nou, aşa cum a făcut-o la Întrupare, la Naşterea sa în ieslea din Betleem, Mântuitorul cere să se facă voia Tatălui, iar voia Tatălui era tocmai mântuirea lumii, reînvierea oamenilor", a spus Preasfinţitul Varlaam.
Uleiul candelor şi trezvia duhovnicească
În finalul cuvântului său de învăţătură, referindu-se la pomenirea fecioarelor înţelepte care au avut în candele ulei, Preasfinţitul Varlaam a subliniat că acest moment de tensiune, venirea Mirelui în cămara sufletului, este atins de fiecare creştin atunci când moare, când pleacă din această lume şi trebuie să aibă untdelemnul faptelor bune, al milosteniei şi al rugăciunii. Uleiul reprezintă trezvia duhovnicească de a fi pregătiţi în orice clipă pentru a-l întâmpina pe Domnul Iisus Hristos.
.jpg)
