Despre smerenie şi pocăinţă în Duminica Sfintei Maria Egipteanca

În Duminica a V-a după Rusalii, a Sfintei Maria Egipteanca, Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala "Madona Dudu" din Craiova. În Arhiepiscopia Râmnicului, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul a slujit la Mănăstirea Surpatele.

Cea de a V-a Duminică după Rusalii a adus în viaţa credincioşilor olteni un nou model de pocăinţă şi smerenie normativ pentru perioada Postului Mare, Sfânta Maria Egipteanca. La ceas de prăznuire, catedralele chiriarhale, mănăstirile şi bisericile de enorie au adunat numeroase suflete care s-au împărtăşit de cuvântul din comuniunea împreună-rugăciunii şi de cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii.

"Hristos suferă împreună cu noi, fiind unit cu firea noastră"

La Craiova, Înalt Preasfinţitul Irineu a slujit Sfânta Liturghie la altarul Catedralei chiriarhale "Maica Domnului - Dudu", înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, Părintele Mitropolit a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală (Marcu 10, 32-35; Luca VII, 36-50).

"Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi totodată Fiul Omului, pentru că S-a întrupat "pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire". Înţelegem de aici că este vorba despre unirea Logosului dumnezeiesc cu firea omenească. El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, de aceea suferă împreună cu noi, fiind unit cu firea omenească. De aceea Sfântul Evanghelist consemnează cuvintele Mântuitorului, că "Fiul Omului va fi dat spre moarte", ca să înţelegem de aici că Domnul Hristos va pătimi şi va suferi pentru noi. El nu a fost niciodată separat de dumnezeirea Sa pentru că Dumnezeu, odată ce S-a unit cu firea umană, nu o lasă la o parte, nu se desparte de ea, ci se înalţă împreună cu ea în sânul Preasfintei Treimi."

"În viaţa noastră există un moment al judecăţii"

În continuare, Mitropolitul Olteniei a vorbit celor prezenţi despre exemplul şi faptele de sfinţenie desprinse din viaţa Sfintei Maria Egipteanca. În acest sens, IPS Părinte a arătat că prin pocăinţa ei Sfânta Cuvioasă este un model vrednic de urmat pentru orice creştin care caută cărarea spre mântuire. "Dorind să sărute Crucea Mântuitorului Hristos, Sfânta Maria Egipteanca s-a întristat, a plâns cu amar, dându-şi seama că patima desfrânării nu este un ideal, nu este un scop în viaţă. În trupul şi sufletul ei se dădeau lupte teribile în a alege senzaţiile trupeşti sau bucuriile duhovniceşti. De data aceasta conştiinţa ei s-a clarificat şi voinţa s-a hotărât, mintea a decis şi iubirea a ales: "Vreau să rămân cu Dumnezeu pentru că ceea ce este pământesc nu-mi procură decât iadul, suferinţa şi durerea!" Aşadar a alege partea cea bună este esenţialul şi momentul decisiv, judecata cea din urmă. Trebuie să ştim că în viaţa noastră există un moment al judecăţii, atunci când singuri decidem viitorul nostru, de a rămâne cu Dumnezeu sau cu lumea. Ei bine, lumina şi ajutorul Maicii Domnului au fost decisive pentru viaţa Sfintei Maria Egipteanca. Ea a dat semne de vindecare şi a primit primele medicamente ale nemuririi, acelea ale conştiinţei celei adevărate, sincere şi lucrătoare", a conchis IPS Părinte Mitropolit.

Liturghie arhierească la Surpatele

În Arhiepiscopia Râmnicului, Mănăstirea Surpatele, din comuna vâlceană Frânceşti, a primit vizita Preasfinţitului Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Cu acest prilej, arhiereul râmnicean a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, rostit după Sfânta Evanghelie, PS Emilian Lovişteanul a vorbit despre virtutea pocăinţei şi a elogiat viaţa Sfintei Maria Egipteanca. "Sfânta Maria Egipteanca este un model de pocăinţă. Cu toţii greşim, cu toţii păcătuim, însă este nevoie de întoarcere la Dumnezeu. Aceasta este frumuseţea vieţii creştine, sau mai bine zis bunătatea lui Dumnezeu, că oricât ar greşi omul, Dumnezeu îl iartă, dacă acesta doreşte iertarea. Deci iubirea lui Dumnezeu este mare, iar noi trebuie să nu ne încredem în mod extrem în ea, ci să ne bucurăm de iubirea Lui pentru a primi iertarea păcatelor noastre."

Mănăstirea Surpatele, file de istorie

Mănăstirea Surpatele, cu hramul "Sfânta Treime", se află situată în comuna Frânceşti, satul Surpatele, judeţul Vâlcea, la 12 km de gara Băbeni şi la 3 km de Mănăstirea "Dintr-un Lemn". Biserica a fost înălţată de logofătul Tudor Drăgoescu şi fratele său Stanciu, feciorii lui Popa Frîncu, la începutul secolului al XVI-lea, refăcută de boierii Buzeşti şi reparată în secolul al XVII-lea. Între anii 1703-1706, biserica a fost reconstruită din zid de doamna Marica Brâncoveanu, fiind şi pictată. Mai târziu, în 1815 a fost reparată şi repictată de zugravul Gheorghe Gherontie din Hurezi.

Între anii 1986-2005, prin eforturile Eparhiei Râmnicului, au fost executate lucrări de consolidare a bisericii şi restaurare a picturii de către un colectiv coordonat de Silviu Petrescu. În prezent, s-a pus piatra de temelie a unui proiect îndrăzneţ de refacere a ansamblului monahal de la Surpatele, în stilul brâncovenesc, care a consacrat edificiul doamnei Marica Brâncoveanu, lucrările urmând a fi executate şi definitivate în perioada următoare.

În biserica sfintei mănăstiri se află o icoană a Maicii Domnului - făcătoare de minuni, ce a fost adusă şi adăpostită în mănăstire în anul 1950. Obştea mănăstirii, având evlavie la Maica Domnului şi văzând mulţimea minunilor săvârşite de această icoană care tămăduia de multe boli, a hotărât instituirea unui al doilea hram al mănăstirii închinat cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului - Smolenskaia, la data de prăznuire 12 iulie.