Dialog şi colaborare între creştini

Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu este o instituţie a Universităţii "Lucian Blaga", fondat de Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" şi Departamentul de Teologie Protestantă. Cei doi directori ai CCES, pr. prof. dr. Aurel Pavel şi prof. dr. Ştefan Tobler, ne-au oferit un interviu despre activitatea acestui centru.

Sunteţi directorii Centrului de Cercetare Ecumenică din Sibiu. Care este necesitatea unui Institut Ecumenic în România?

Ştefan Tobler: Ecumenismul înseamnă dialog şi colaborare între creştinii ce aparţin mai multor Biserici. Dumnezeul în care credem cu toţii este Treime, Cele trei persoane Se găsesc într-un dialog dumnezeiesc, veşnic. Faptul că Bisericile nu sunt în comuniune, este în contradicţie cu Dumnezeul treimic.

Pr. prof. dr. Aurel Pavel: Ecumenismul a determinat naşterea unor întrebări şi poziţii diferite, astfel că în prezent ne confruntăm cu o complexitate a acestei problematici. De aceea s-a născut CCES, pentru a răspunde prin cercetări serioase şi argumente teologice la diferite întrebări şi dileme.

Cum a luat naştere Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu şi de ce a fost ales tocmai acest oraş?

A.P.: Sibiul, şi de ce să nu o spunem, Transilvania, ne oferă un model indubitabil de convieţuire ecumenică de-a lungul multor secole, o realitate ce ţine în cele din urmă de fiinţa ardelenilor. În acest context, Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" se caracterizează prin deschiderea spre ecumenism şi spre interreligios.

Cât de importantă este funcţionarea acestui centru într-un mediu academic cum este Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu?

Ş.T.: Teologia academică stă în slujba Bisericii, iar în cadrul acesteia ea are o misiune aparte, de a se asigura, pe baza izvoarelor şi a istoriei, că viaţa Bisericii de astăzi corespunde menirii dumnezeieşti şi de a înlesni studenţilor deprinderea capacităţii de a transmite mai departe credinţa creştină şi de a purta dialogul cu societatea. În această misiune a teologiei, ecumenismul ocupă un loc central.

Aveţi cunoştinţe despre existenţa unor astfel de centre în alte ţări europene?

Ş.T.: Institute ecumenice există în orice ţară din Europa. Ceea ce este specific pentru CCES este promovarea dialogului dintre tradiţia ortodoxă şi cea luterană. În acest sens, Transilvania este unică, Sibiul este unic, în orice caz ca institut ecumenic într-o ţară majoritar ortodoxă.

A.P.: Da, CCES colaborează cu o reţea de institute ecumenice din centrul şi estul Europei şi contribuie astfel la promovarea comuniunii creştine locale în contextul regional şi european.

Sunt relaţiile interconfesionale din România un model pentru diversitatea din Europa?

A.P.: Şi în România se poate vorbi de o diversitate de credinţe şi practici religioase, nu numai în Europa. Cert însă este faptul că spiritul creştin şi de toleranţă este mai viu în România decât în altă parte. Apoi consider că fiecare identitate religioasă şi-a asumat propriul destin ca un dat fiinţial şi l-a considerat pe cel de lângă sine comoştenitor al aceluiaşi spaţiu geografic.

Există vreo diferenţă între ecumenismul "de birou" şi ecumenismul din comunităţi? Există rezultate concrete?

Ş.T.: Noi lucrăm cu profesori şi studenţi, nu direct cu credincioşii din parohii. Sigur că este important ca ecumenismul să fie trăit direct în parohie. Noi promovăm aceasta în mod indirect, prin munca noastră în cadrul facultăţilor.

A.P.: Prin formarea celor ce vor fi multiplicatori ai acestor valori şi prin punerea la dispoziţie a materialelor, prin educarea studenţilor într-un spirit ecumenic, considerăm că la rândul lor vor împărtăşi şi altora aceste sentimente.

Există o reticenţă a unora, atunci când aud de ecumenism, generată de teama de a nu-ţi trăda credinţa. Din experienţa dvs., care sunt domeniile ce pot fi abordate?

A.P.: În Ortodoxia de astăzi se fac auzite din ce în ce mai multe voci care neagă contribuţia ecumenismului, sau socotesc că acesta înseamnă un semn de trădare, într-un fel sau altul, a Bisericii apostolice. Or, problema raportului dintre Ortodoxie şi Ecumenism este una care ţine de raţiuni profund teologice. Ea vizează însăşi dimensiunea universală a creştinismului, ţine de un imperativ divin şi este chemarea dintotdeauna a Bisericii lui Hristos: "Ca toţi să fie una".

Ş.T.: Ecumenismul nu are nimic de-a face cu un amestec sau compromis, ci este un dialog în slujba adevărului lui Dumnezeu. Toate temele dificile care ne despart trebuie şi pot fi abordate: ierarhia, Tainele, Scriptura şi Tradiţia, calea omului spre sfinţenie. Un dialog deschis, cu respect faţă de celălalt, nu poate cunoaşte teme inabordabile.

Referitor la strategii, ţintele institutului sunt stabilite sau sunteţi deschişi adăugării unor puncte ulterioare, pe parcurs?

Ş.T.: Cei care, prin obiectul muncii lor, au de-a face cu credinţa şi Dumnezeu sunt mereu deschişi la nou, căci El este Domnul Bisericii, Domnul teologiei. Există unele teme stabilite, cum ar fi de exemplu editarea de trei ori pe an a revistei noastre Revista Ecumenică Sibiu (RES). La aceasta se adaugă proiecte derulate în colaborare cu centre din România şi străinătate. Suntem mereu deschişi către proiecte noi, un exemplu în acest sens este şi colaborarea cu "Ziarul Lumina" pentru realizarea rubricii "Biserici în dialog".