Dioşti, localitatea renăscută din propria cenuşă

Parte din satele vechiului judeţ Romanaţi se găsesc astăzi sub jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei Craiovei. În această zonă, rădăcinile vechilor tradiţii populare româneşti se împletesc cu viaţa de zi cu zi a credincioşilor. De aici începe povestea localităţii Dioşti, satul care a renăscut din propria cenuşă.

La numai 40 km de Craiova şi 12 km de Caracal, localitatea Dioşti se bucură de o istorie cum mai rar vezi în localităţile de câmpie. Aici cuferele de zestre încă mai sunt împodobite cu ştergare tradiţionale, iar covoarele de Romanaţi încă mai păstrează ţesătura de altădată. Trecutul se descoperă în fiecare clipă a prezentului, ducând mai departe colbul aurit al unei tradiţii neaoşe, altoită pe credinţa statornică în Dumnezeu. Din aceste locuri răsare şi Dioştiul, localitate veche, pecetluită cu sute de amintiri, multe dintre ele desprinse din cărţile în istorie.

Istoria acestei localităţi este legată de un eveniment cu totul aparte, pe care bătrânii încă mai ştiu să-l povestească. Este momentul în care pe aceste locuri, mistuite de nenorocirea unui incendiu devastator, au răsărit, din grija mai-marilor ţării, o biserică frumoasă, dispensar, cămin cultural şi case pentru fiii satului. Dumnezeu a fost milostiv cu dioştenii, ridicându-le localitatea din cenuşă, mai frumoasă şi mai împodobită decât cea de la început.

Povestea unui sat născut din cenuşă

Povestea incendiului de la Dioşti, izbucnit la începutul anilor â40, a fost mediatizată în întreaga ţară. Flăcările mistuiseră aproape întreaga aşezare, cele mai importante clădiri, inclusiv biserica, fiind făcute una cu cenuşa. Apăsarea dioştenilor a ajuns la urechile regelui Carol al II-lea, care n-a zăbovit şi a venit personal în această zonă pentru a-i cerceta. Ajuns aici, a luat hotărârea de a ridica totul de la zero. Locuinţe, biserică, dispensar, cămin cultural, totul a fost temeluit din nou pe cheltuiala conducătorului ţării. Doamna Tudoriţa Iancu era pe vremea aceea cadru didactic aici. Astăzi, la aproape 70 de ani de viaţă, îşi aminteşte fiecare amănunt din tragica, dar frumoasa istorie a renaşterii localităţii sale din cenuşă. „După devastatorul incendiu care ne-a mistuit localitatea, reprezentanţii statului român, sub directa patronare a regelui Carol al II-lea, au venit aici şi la toţi oamenii săraci le-au ridicat locuinţe. Totul a fost proiectat de marele arhitect Dimitrie Gusti. În centrul localităţii au ridicat un frumos centru cultural cu biserică, primărie, prefectură, şcoală şi cămin cultural, toate înconjurate de un frumos parc. În decursul timpului, odată cu schimbarea regimului de conducere al României, o parte din lucrări au rămas încă nefinalizate. Printre acestea s-a numărat şi biserica noastră, care a rămas nepictată. Au existat multe încercări de reluare a demersurilor de finalizare a lucrărilor, însă de cele mai multe ori totul s-a dovedit a fi în zadar“, spune tanti Tudoriţa. Unul din motivele pentru care sfântul lăcaş a fost lăsat în paragină o bună perioadă de timp s-a datorat regimului comunist, care a hotărât ca pe locul unde trebuia să se săvârşească Sfânta Jertfă să funcţioneze magazie şi mai apoi un grajd de animale.

Biserică închinată Sfântului Dimitrie

Dumnezeu a lucrat însă pentru credincioşii din Dioşti printr-un fiu al satului. Cristian Iancu, fiul doamnei Tudoriţa, a reînviat după revoluţie speranţa ridicării noului lăcaş de închinare la cinstea care, de drept, i se cuvenea. La povaţa mamei sale, evlaviosul donator a reuşit să finalizeze lucrarea înaintaşilor, primind cu bucurie sfatul arhiereului locului, sub îndrumarea căruia a lucrat. „Mitropolia Olteniei a încercat de multe ori să definitiveze lucrările începute la biserica noastră, însă a fost cu neputinţă. Fiul meu şi-a dorit foarte mult să definitiveze ce se începuse aici. A plecat de la ideea de a face ceva pentru a nu mai ploua în biserică. Dumnezeu i-a ajutat şi i-a sporit darul. După doar câţiva ani de osteneală, biserica noastră arată ca o mireasă, împodobită pentru a ne primi la sfintele slujbe“, mai spune doamna Iancu.

Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ a fost ridicată în perioada 1938-1940. Lucrările au fost finalizate anul trecut. Prin sprijinul financiar al dlui Cristian Iancu au fost realizate pictura, exteriorul şi acoperişul sfântului lăcaş. Slujba de sfinţire a avut loc în Duminica Femeilor Mironosiţe de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Pentru osteneala depusă în desăvârşirea lucrărilor la sfântul lăcaş, Cristian Iancu a primit o gramată de mulţumire din partea Centrului eparhial şi titlul de cetăţean de onoare al localităţii Dioşti.