Dobroteasa, biserica ce ar fi trebuit să nu mai fie

În inima Bucureştiului, străjuită de coloşi gri de beton şi oţel, pe bulevardul Mircea Vodă, odinioară Calea Văcăreşti, se înalţă Biserica Dobroteasa, din Protoieria III Capitală, o bijuterie a vechii capitale. Ascunsă între zidurile-i călite de vitregiile vremii, stă o istorie plină de momente grele, care poate trezi interesul cercetătorului, dar şi al oricărui cititor, iubitor de trecut.

Înscrisurile spun că s-ar fi născut întâia dată înainte de 1730, când pe locul unei biserici de lemn, ctitorită de boierul Dobrotă şi soţia sa, Ancuţa, a fost ridicată prima biserică de zid. De atunci, lăcaşul a renăscut în nenumărate rânduri, crescând tot mai frumos cu anii.

Având hramurile "Buna Vestire", "Sfânta Cuvioasă Parascheva" şi "Sfânta Muceniţă Filofteea", biserica este aşezată în fosta mahala Dobroteasa din Deal, una dintre cele mai vechi din Bucureşti, nume care se traduce "Maica cea Bună", după un vechi cuvânt slavo-român. Ctitorii primei biserici de zid au fost Constantin Năsturel din Hereşti, vel Paharnic şi vel Vistier, împreună cu soţia sa Ancuţa, după cum dă mărturie pisania din pridvorul bisericii actuale. Nu se cunoaşte însă pisania originală a bisericii lui Constantin Năsturel, scrisă, se pare, cu slove chirilice. În anul 1847, biserica a fost restaurată de treti logofăt Iordache Ciupagea, care, pe lângă hramul principal "Buna Vestire", l-a adăugat şi pe al doilea, al "Sfintei Cuvioase Parascheva". În cele din urmă, biserica a fost dărâmată în anul 1884 şi rezidită în timpul preotului Pandele Spiridon, lucrare încheiată la finele anului 1892, după cum dau mărturie cele două inscripţii săpate în piatră, aşezate în stânga şi în dreapta uşii de intrare în pronaos. Atunci lăcaşul a primit şi cel de-al treilea hram, al "Sfintei Muceniţe Filofteea".

Biserica figura în acte ca demolată

La cutremurul din anul 1977, biserica a avut de trecut o nouă grea piatră de încercare, când turlele au fost grav avariate. Lucrările de consolidare şi refacere a turlelor şi faţadelor, începute imediat după cutremur, au fost sistate în 1983, când biserica a fost închisă, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, fiind vizată pentru demolare în planul de "sistematizare" a zonei Dudeşti-Văcăreşti. Printr-o adevărată minune, biserica a scăpat de furia comunistă şi, deşi în actele Ministerului Culturii figura ca "demolată", ea a continuat să reziste destul timp încât să fie martoră la sfârşitul epocii care a vrut să îi semneze căderea în ruină.

Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist, în 1991, Biserica Dobroteasa a fost redeschisă pentru credincioşi, când a fost numit paroh preotul Gheorghe Sima, ce se îngrijeşte de bunul mers al parohiei până în prezent.

Imediat s-a făcut ordine în biserică, a fost curăţată pictura, s-a înlocuit acoperişul şi s-au montat burlane şi jgheaburi pentru a evita infiltrarea apei în pereţi, toate cu ajutorul tinerilor şi tinerelor din parohie, precum şi cu sprijinul elevilor seminarişti. Lăcaşul a fost rebranşat la reţelele de utilităţi, dându-se curs complexului proces de reabilitare şi consolidare a bisericii. În ciuda tuturor acestor greutăţi, în faţa cărora uneori înţelegerea umană este neputincioasă, Biserica Dobroteasa supravieţuieşte, creşte şi înfloreşte, având ca sămânţă bună chiar istoria ei.

Asociaţia filantropică "Frăţiorii Domnului Iisus Hristos"

De numele Bisericii Dobroteasa se leagă şi o lungă şi rodnică activitate de misiune şi asistenţă socială. Încă din 1936, prin grija preotului de atunci, Gheorghe Gheorghiu, a fost organizată o "ospătărie" pentru copiii săraci, într-o veche casă bătrânească a parohiei. Aici primeau regulat hrană elevi merituoşi, băieţi şi fete, dar lipsiţi de mijloace, de la şcolile primare din cartierele învecinate parohiei, precum şi elevi de curs secundar şi chiar studenţi. Masa era pregătită şi servită copiilor de un grup de doamne merituoase din parohie. Cu timpul, această iniţiativă a luat proporţii şi s-a transformat în Asociaţia filantropică "Frăţiorii Domnului Iisus Hristos". Această asociaţie care îşi definea activitatea ca "frăţie ortodoxă pentru creşterea copiilor şi a tineretului în dreapta credinţă şi învăţătură a Sfintei noastre Biserici, prin întărirea milei creştine în sufletele lor şi adevărata iubire a aproapelui", a fost înfiinţată de preotul Gheorghiu în anul 1937 şi a fost aprobată de patriarhul Miron Cristea în acelaşi an, primind şi confirmarea juridică. Mai târziu, în cadrul asociaţiei s-a înfiripat un cămin pentru studenţii teologi. Toate aceste strădanii şi-au arătat roadele binefăcătoare în vremea războiului şi mai ales în anii de secetă şi de foamete de după război, hrănind zilnic copiii orfani şi săraci din cartier şi sădind nădejdea în sufletele creştinilor, apăsate de lipsurile şi suferinţele implacabile ale vieţii. În anul 1948, Asociaţia "Frăţiorii Domnului Iisus Hristos" şi-a încetat activitatea din cauza deciziei regimului comunist de a desfiinţa toate asociaţiile şi societăţile religioase din ţară.

Faptele bune, un mod de a creşte şi a zidi mai departe

Acum, după ce parohia "a înviat", preotul paroh Gheorghe Sima, împreună cu părintele Gheorghe Ioniţă, Cecilia Domnica Constantinovici, asistent social al parohiei, şi toţi ceilalţi ostenitori ai sfântului lăcaş doresc să readucă la viaţă şi vechea asociaţie social-creştină. În prezent, în cadrul parohiei funcţionează Cercul de pictură "Buna Vestire", în cadrul căruia 20 de copii participă săptămânal la programe educaţionale, activităţi recreative, pelerinaje şi învaţă să picteze icoane pe sticlă. Cele mai frumoase lucrări ale copiilor împodobesc astăzi biserica, fiind aşezate, asemenea unui brâu de sărbătoare, deasupra stranelor. Parohia asigură, de asemenea, hrană caldă pentru aproape 50 de persoane: bătrâni, copii şi familii defavorizate. În acelaşi timp, douăzeci de familii nevoiaşe primesc constant un ajutor alimentar din partea parohiei, cei aflaţi în nevoie primind susţinere din partea parohiei şi pentru tratamente medicale sau stomatologice.

O altă activitate deosebită a membrilor parohiei constă în vizite periodice la Centrul de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie", Aşezământul social "Christiana" şi Căminul de Bătrâni din Domneşti-Ilfov, pentru a aduce hrană vârstnicilor şi a crea o legătură de suflet între tinerii din parohie şi bătrânii aflaţi în plasament. "Recent, un grup de bătrâni de la Aşezământul "Christiana" a venit la biserica noastră, unde a participat la Sfânta Liturghie alături de credincioşi şi a luat masa împreună cu noi. Relaţia noastră cu acest aşezământ durează de aproape doi ani, iar prin aceasta încercăm să facem o lucrare care să ne zidească reciproc. Şi noi să ne bucurăm de ea, şi cei cu care intrăm în lucrare să primească mângâiere prin noi. Misiunea noastră e să dăm slavă lui Dumnezeu, care ne dă curaj să venim în ajutorul altora şi, astfel, simţim că suntem vii", spune părintele Gheorghe Sima, parohul bisericii.

Lucrările sociale au valoare şi devin lucrări ale Bisericii atunci când ele îmbracă lumina faptelor bune, când cel din faţa ta, care are nevoie de ajutor, este văzut ca aproapele. Astfel de fapte se împlinesc la Biserica Dobroteasa, fapte făcute după îndemnul Mântuitorului, care ajung să crească şi să zidească mai departe.