Dublu eveniment la Biserica Mavrogheni

La sfârşitul săptămânii trecute, parohia bucureşteană Mavrogheni din Protoieria Sector 1 Capitală a trăit un dublu eveniment. În primul rând, hramul bisericii, „Izvorul Tămăduirii”, o binecuvântată sărbătoare care are semnificaţii speciale în această perioadă de încercări dificile, când multe sunt de tămăduit, de la boli fizice și suferințe sufletești până la rănile şi spaimele provocate de un război aproape de granițele noastre. Un mare număr de credincioși a umplut curtea bisericii, parcă mai mulți ca oricând. Ei au participat cu emoție și evlavie la slujba oficiată de un sobor de preoți, sub protia părintelui protopop Marin Comănescu.

După slujba de sfințire a apei a urmat al doilea eveniment al zilei: o slujbă de pomenire pentru ctitorii lăcașului de cult și pentru Ion Heliade Rădulescu, un adevărat spirit al locului, având în vedere că marele om de cultură s-a îngrijit personal de biserica ridicată de domnitorul Nicolae Petru Mavrogheni și de tipografia de atunci a acesteia. Drept care, în mod firesc, își doarme somnul de veci în curtea acestei biserici, lucru pe care și l-a dorit din toată inima, fiind un om profund religios. Zilele acestea s-au împlinit 150 de ani de când scriitorul a trecut la Domnul. Monumentul funerar a fost restaurat în 2019 și a fost binecuvântat cu prilejul hramului din acest an.

La funeraliile din 1872 ale lui Ion Heliade Rădulescu au participat zece mii de oameni, a amintit prof. ing. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei, care a vorbit foarte frumos despre marele dispărut, numindu-l, între altele, „părintele literaturii române și părintele României literare moderne”, precum și „antrenor de cultură”. De altfel, scriitorul, filologul și omul politic Ion Heliade Rădulescu a fost membru fondator al Academiei Române și primul său președinte. Înainte de aceasta, fusese elevul lui Gheorghe Lazăr, căruia i-a urmat la conducerea Școlii „Sfântul Sava”, apoi membru activ al asociațiilor culturale din epocă, tipograf, editor, poet, prozator și critic, director al Arhivei Țării Românești și o personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiind membru al guvernului provizoriu și apoi al locotenenței domnești.