Duminică biserica Schitului Horăicioara va fi resfinţită

Obştea Mănăstirii Horaiţa îi învită pe toţi credincioşii care doresc să participe la resfinţirea bisericii de la Schitul Horăicioara din judeţul Neamţ. Slujba de resfinţire va avea loc duminică, 17 iunie, şi va oficiată de Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Schitul Horăicioara se află la o distanţă de aproape 1 km de Mănăstirea Horaiţa, la o altitudine de 900 m. Aflat sub conducerea unui egumen, schitul, cu hramurile „Buna Vestire“ şi „Izvorul Tămăduirii“ se află sub jurisdicţia Mănăstirii Horaiţa.

Biserica de la schit a fost construită în 1466 din porunca Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, aici fiind aduşi călugări din Mănăstirea din vale, Horaiţa. În anul 1519, călugării de la schit au coborât din nou în Mănăstirea Horaiţa, la Horăicioara rămânând doar cei mai legaţi de viaţa în singurătate. De aici a pornit şi Irinarh Rosseti constituind temeinic, în vale, acum aproape 165 de ani, comunitatea monastică a Horaiţei, pe locul unde era un paraclis şi mai fusese o biserică. Mai sigure sunt datele care o fixează pe aceste locuri la anul 1763, ctitor fiind vornicul Constantin Bostan din Iaşi. Prin 1834-1848, boierul Solomon, renovase schitul şi chiliile sale, pentru ca în aprilie 1868, demolând vechiul lăcaş, Hermoghen Buhuş, stareţul Mănăstirii Horaiţa să-l rezidească din piatră. Arhiereul Isaia, locotenent (n.r. - locţiitor) al episcopului de Roman, l-a sfinţit la 20 octombrie 1868, dându-i hramul „Izvorul Tămăduirii“, care este şi astăzi.

Potrivit pisaniei, biserica schitului a mai fost renovată de către stareţul Mănăstirii Horaiţa, ierom. Epifanie Acatrinei, fiind din nou sfinţită la 29 aprilie 1938.

Atestând cele de mai sus, martor al vechimii istorice a schitului este şi piatra din incintă, care se află în partea de nord-vest a bisericii actuale, fiind aşezată pe locul vechii biserici. Inscripţia de pe ea arată vechimea acestei biserici şi acoperă locul Sfintei Mese a bisericii vechi făcută de ucenicii sihastrului Chiriac la anul 1480. Între anii 1998 şi 2002, ierom. Caliopie Pomohaci a organizat ample lucrări de construcţie, consolidare şi înălţare cu 20 de cm a zidurilor sfântului lăcaş, înlocuirea lemnăriei acoperişului cu lemn de stejar şi învelirea cu tablă de aramă, precum şi tencuieli interioare şi exterioare. Sub îndrumarea ierom. Antim Gemănar, egumen al Schitului Horăicioara, biserica a fost pictată în tehnica frescă de către pictorul Ciprian Istrati. De asemenea, lăcaşul de cult a fost împodobit cu obiecte şi odoare de cult, cât şi cu străni din stejar, vitralii şi un frumos mozaic reprezentând izvorul tămăduirii.