Dumitru Stăniloae versus Lucian Blaga

Controversa din anul 1942 dintre pr. Stăniloae şi Lucian Blaga a fost una amplă: marele teolog a publicat cartea "Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie", în timp ce filosoful român a scris pamfletul "De la cazul Grama la tipul Grama", apreciat drept o mare realizare în istoria noastră literară.

Revista "Gândirea" publica articolul "Despre dogmă" în care pr. Stăniloae îi reproşa lui Blaga demersul de a fi dat noţiunii de dogmă "o accepţie cu totul neortodoxă, incluzând în sfera ei orice formulare antinomică". Dogma religioasă, explică teologul, posedă particularitatea de a fi "o sinteză de credinţă-logică", întrucât se întemeiază pe "încrederea în cuvântul lui Dumnezeu".

Pr. Stăniloae afirmă că filosofia lui Blaga este anticreştină, pornind de la "teoria gnoseologică a d-sale, dublată de o viziune corespunzătoare despre centrul existenţei sau Marele Anonim". Concepţia filosofului este o formă de agnosticism, diferit de cel clasic tocmai prin accentul pe care-l pune pe mister şi pe necunoaşterea creatoare. Teoria caracterului subiectiv al oricărui conţinut este extinsă şi asupra creştinismului, negând revelaţia dumnezeiască pe care se bazează acesta.

Pentru Blaga toate religiile au aceeaşi valoare. În filosofia sa, paralela între elementele interioare şi exterioare omului nu este altceva decât o iluzie, o modalitate prin care Marele Anonim îl descurajează pe om în încercarea de a-l cunoaşte. Este exclusă posibilitatea revelaţiei de orice formă. În creştinism însă, revelaţia supremă şi caracterul personal al Divinităţii sunt dovedite prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Cartea pr. Stăniloae cuprinde şi o critică a spaţiului mioritic blagian, teologul afirmând că "răsăritul ortodox nu e dominat numai de convingerea că transcendentul coboară, ci şi de conştiinţa că el nu coboară decât dacă omul se sileşte prin eforturile proprii să se facă apt să-l primească".

În anul 1942, pr. Stăniloae publică cartea "Iisus Hristos sau restaurarea omului" în care opune lipsei de obligaţie etică din filosofia blagiană concepţia creştin-ortodoxă. În 1992, teologul publică "Reflexii despre spiritualitatea poporului român", unde reia, într-o nouă formă, ideile dezvoltate în cartea despre gândirea lui Blaga: "Noi nu suntem unilateral raţionalişti ca latinii din Occident sau ca grecii, care au influenţat latinitatea occidentală, nici unilateral mistici ca slavii sau ca popoarele asiatice şi africane de un panteism şi mai total prin religiile lor impersonale, ci unim luciditatea raţională a latinităţii personaliste, cu sentimentul de taină, prezentă în toate, dar de o taină luminoasă, în care se poate înainta la nesfârşit şi care nu ne anulează ca persoane originare în sentimentul unităţii de comuniune pe care îl trăim".