De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Dumnezeu biruiește rânduiala firii umane neputincioase
„De la părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, învățăm cât de mare este puterea rugăciunii smerite, a răbdării și a așteptării în nădejde, mai ales atunci când este vorba de darul de a avea copii”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit ieri, 8 septembrie 2017, la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Reședinței Patriarhale din București.
Biserica Ortodoxă Română a prăznuit la 8 septembrie prima mare sărbătoare a anului bisericesc, Nașterea Maicii Domnului. Despre acest eveniment istoric nu găsim informații în Sfânta Scriptură, dar tradiția Bisericii a păstrat amintirea Nașterii Fecioarei Maria și a rânduit să fie pomenită printr-o mare sărbătoare. „Maica Domnului s-a născut din părinții Ioachim și Ana, pe când ei erau foarte înaintați în vârstă. Cei doi părinți nu aveau copii, fapt pentru care sufereau foarte mult. Erau evlavioși, milostivi și darnici, dar aveau o permanentă tristețe în sufletele lor. Aceasta era tristețea nerodirii lor. În Vechiul Testament, dacă cineva nu avea copii, era considerat că nu are deplina binecuvântare de la Dumnezeu. De aceea, ei s-au rugat foarte mult, aproape toată viața, ca Dumnezeu să le dea un copil. La o vârstă înaintată, cei doi, oameni drepți în fața lui Dumnezeu, au primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile și vor avea un copil. Dumnezeu, cu harul Său, a biruit rânduiala firii, a naturii umane sterile și a vârstei, și acești doi oameni drepți au primit ca dar de la El pe Fecioara Maria”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Prin părinții ei, Maica Domnului reunește vocația împărătească a poporului evreu cu chemarea preoțească a acestuia. „Dreptul Ioachim era din seminția lui Iuda, adică din neamul regelui David, iar Ana era din seminția preoțeacă a lui Levi. Tatăl Anei era preotul Matan și mama ei era Mariam. Fiicei i s-a pus numele Miriam, adică Maria, nume ce înseamnă «Doamnă», «Împărăteasă», «Cea aleasă». Unii zic că ar însemna și «Steaua mării». Maica Domnului este numită în cântări «steaua» care binevestește pe Hristos, Soarele dreptății, Care S-a născut din ea ca Om. Ioachim era din neam regesc, împărătesc, iar Ana din neam preoțesc, așa că Maica Domnului este Împărăteasa cerului prin faptul că L-a născut pe Hristos, Împăratul veacurilor, și acest Fiul al ei este și Mare Preot”, a explicat Preafericirea Sa. Drepții părinți Ioachim și Ana au dobândit un copil la bătrânețe pentru a arăta că prunca sfântă Maria s-a zămislit și născut cu ajutorul harului lui Dumnezeu când instinctul firii umane era temperat și stins de mulțimea anilor care trecuseră peste părinții ei. „Nașterea Maicii Domnului, din părinții Ioachim și Ana, este rezultatul rugăciunilor. Nu este atât rezultatul instinctului uman, al dorinței și al poftei trupești, cât este rezultatul lucrării harului lui Dumnezeu. Maica Domnului se naște din acești părinți înaintați în vârstă care, așa cum au făgăduit când se rugau că, dacă vor avea un copil îl vor închina Domnului, au dus la Templul din Ierusalim pentru rugăciune și educație duhovnicească pe fiica lor la vârsta de 3 ani. Maica Domnului a stat la Templul din Ierusalim până la 12 ani”, a arătat Patriarhul României. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este o încurajare pentru părinții care își doresc copii, sau care își cresc copiii în credință și se străduiesc să le ofere educație. „Sărbătoarea aceasta este o lumină pentru viața noastră. Mai întâi, de la părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, învățăm cât de mare este puterea rugăciunii smerite, a răbdării și a așteptării în nădejde, mai ales când este vorba de darul de a avea copii. Sunt o mulțime de oameni care suferă pentru că nu au copii, dar adesea cei care s-au rugat mult, au postit, au cerut și rugăciunile Bisericii, după o vreme, în mod surprinzător, au constatat că Dumnezeu le-a dăruit posibilitatea de a naște copiii lor. Alții au înfiat copii, au adoptat, și au devenit părinți prin afecțiune, chiar dacă nu au fost genitori, sau părinți după trup, pentru că nu e suficient să dai naștere trupește la un copil dacă nu-l crești și duhovnicește, nu-l educi și nu-l formezi”, a spus Preafericirea Sa.