Ediţia I a Colocviului Pastoral pentru Tineret, la Durău

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în perioada 24-26 noiembrie 2014, s-a organizat la Centrul cultural-pastoral Durău prima ediţie a Colocviului Pastoral pentru Tineret din Moldova.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a 27 de persoane care desfăşoară activităţi intense cu tinerii, atât preoţi, cât şi laici, din cele patru eparhii ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, la care s-au adăugat preoţi şi profesori preocupaţi de lucrarea pastoral-misionară cu tinerii din ţară, dar şi din afara ţării.

„Ne dorim ca acest colocviu să fie începutul unor mai bune colaborări între responsabilii activităţilor cu tinerii din Mitropolia noastră, bucurându-ne totodată şi de experienţa altor preoţi sau profesori care au între priorităţi lucrarea misionară cu tinerii. Realizarea unei înfrăţiri pe tema pastoraţiei tinerilor ne permite o informare continuă asupra problemelor acestora, dar şi organizarea unor evenimente comune. Colocviul acesta va contribui la elaborarea unei viziunii şi a unei strategii de lucru cu tinerii în Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi la realizarea unui ghid pastoral pentru lucrul cu tinerii, care nădăjduim să fie spre folos şi inspiraţie fiecărui preot“, a declarat părintele protosinghel Nicodim Petre, inspector eparhial în cadrul Departamentului de Misiune şi rensponsabil pentru acest proiect.

„Tinerii trebuie văzuţi ca un potenţial şi ca o binecuvântare pentru Biserică“

Pe parcursul sesiunilor de discuţii, s-au analizat principalele probleme cu care se confruntă tinerii în vremurile actuale şi s-au propus soluţii pentru lucrarea de îmbisericire a noilor generaţii. Colocviul a debutat cu un cuvânt al protos. Nicodim Petre despre prioritatea pastoraţiei tinerilor în timpurile pe care le traversăm. „Tinerii sunt în primul rând prezentul Bisericii şi apoi viitorul ei. Aici şi acum se cere un răspuns la căutările şi nevoile lor. Tinerii trebuie văzuţi ca un potenţial şi o binecuvântare pentru Biserică şi pentru societatea românească, şi nu ca pe o problemă, aşa cum prea adesea auzim. Este clar că lucrarea pastoral-misionară cu tinerii şi cu mişcările de tineret, precum ASCOR-ul şi ATOR-ul, nu are vocaţia de a se substitui vieţii tradiţionale a Bisericii. Mişcările de tineret slujesc în Biserică şi sunt un mijloc al Bisericii prin care ea îşi împlineşte cu supleţe misiunea în faţa marilor provocări ale epocii. În România de după 1990 remarcăm o întoarcere a românilor spre viaţa Bisericii, dar, totodată, ne confruntăm cu abandonarea de către credincioşi a parohiei în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune. Ne confruntăm cu abandonarea de către părinţii plecaţi în străinătate  a copiilor, care rămân în grija bunicilor sau a rudelor. Pe de altă parte, sute de mii de studenţi şi elevi trăiesc pentru aproximativ opt luni de zile departe de parohiile lor, în marile centre universitare sau în oraşele unde sunt licee. În aceste condiţii, Biserica şi preotul trebuie să-şi adapteze lucrarea pastorală, rămânând fidelă învăţăturii de credinţă şi Tradiţiei Sfinte. Toţi tinerii au vocaţia sfinţeniei, sunt chemaţi la sfinţenie. Sunt, cred, cea mai vulnerabilă componentă a Trupului lui Hristos şi au nevoie, la această vârstă, să fie însoţiţi în căutările lor, fără a li se îngrădi libertatea şi, totodată, fără a fi părăsiţi în numele libertăţii“, le-a spus protos. Nicodim Petre tinerilor prezenţi.        

A doua zi, plecând de la referatul părintelui Dumitru Rusu, coordonatorul ATOR Paşcani, despre „Responsabilităţi şi limite în pastoraţia tinerilor“, s-au identificat în cadrul discuţiilor pe grupe limitele ce se ivesc, fie în lucrarea preotului, fie în capacitatea tinerilor, de a recepta ceea ce li se oferă. Părintele Dumitru Rusu a insistat asupra sintagmei de „preot misionar“, explicând că această alăturare de cuvinte este un pleonasm. Plecând de la referatul invitatului, s-a arătat faptul că preotul trebuie să-l raporteze întotdeauna pe tânăr la Hristos şi nu la sine. Astfel se vor evita dependenţele şi tinerii vor creşte echilibraţi duhovniceşte.

„Putem răspunde provocărilor noii epoci în care trăim prin punerea în lucrare a harismelor laicatului“

În sesiunea a doua, referatul a fost susţinut de pr. Constantin Prodan, paroh al Bisericii „Sfântul Mina“ din Iaşi, şi a avut ca temă „Comuniunea în Biserică, astăzi“. S-au discutat treptele prin care credinciosul, în general, şi cel tânăr, în special, pot dobândi o comuniune reală şi matură cu ceilalţi credincioşi şi cu Dumnezeu. Numai o comuniune reală şi profundă aici, pe pământ, în jurul lui Hristos, poate duce la o comuniune a noastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Răspunsurile au relevat faptul că preoţii şi profesorii trebuie să facă efortul renunţării la limbajul de lemn, predicatorial şi distant, şi câştigării unuia pe înţelesul tinerilor, care să le aducă mulţumirea înţelegerii tainei vieţii şi frumuseţii Bisericii. Acest limbaj este însă în directă legătură cu viaţa duhovnicească a fiecăruia.

În sesiunea a III-a, protos. Siluan Şandor, venit din Episcopia Spaniei şi Portugaliei, a susţinut faptul că orice proiect adresat tinerilor, pentru a fi viabil, trebuie să plece de la identificarea nevoilor acestora. Sfinţia sa, în referatul  cu tema  „Nevoile şi aşteptările tânărului“,  a făcut diferenţa dintre nevoi şi dorinţe, cele din a doua categorie nefiind esenţiale pentru viaţă. Tinerii pretind de cele mai multe ori împlinirea dorinţelor, fără să îşi dea seama că, de fapt, tocmai acest lucru şi neglijarea adevăratelor nevoi duc la depresii, dependenţe, saturaţie de sine.

Serile au fost dedicate prezentărilor în care participanţii au expus, ajutaţi de fotografie şi film, modul de lucru şi maniera de a-i invita pe tineri spre Biserică şi spre cunoaşterea lui Dumnezeu. S-au împărtăşit experienţe diverse, de la cateheze, tabere, pelerinaje, tipărituri, activităţi sociale, la piese de teatru, site-uri creştine sau spoturi care au făcut turul lumii.

Părintele Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa, a vorbit despre importanţa lucrării laicatului în Biserică. „Putem răspunde provocărilor noii epoci în care trăim prin punerea în lucrare a harismelor laicatului. Varietatea darurilor şi vocaţiilor pe care laicii le-au primit de la Dumnezeu, aşezate în slujba Bisericii, pot sprijini lucrarea misionară acolo unde preotul nu are întotdeauna acces.“

Ca o încurajare, s-a susţinut faptul că, atunci când preoţii, profesorii şi toţi ceilalţi creştini se implică şi se ocupă de tinerii care le-au fost trimişi de Dumnezeu spre îndrumare şi păstorire, vor fi miluiţi la rândul lor cu copii buni. Dumnezeu nu rămâne dator. El se ocupă, la rândul Său, de copiii celor care se implică în această misiune.

Partea finală a întâlnirii a fost dedicată propunerilor concrete de proiecte comune, prin aceasta încununându-se legătura iniţiată între membrii participanţi.  Tot acum s-a propus şi data celei de a II-a ediţii a Colocviului Pastoral pentru Tineret pentru zilele de 23-25 noiembrie 2015. Amintim că întâlnirea a stat sub ocrotirea Sfintei Ecaterina şi a Sfântului Stelian, prăznuiţi în zilele de 25 şi 26 noiembrie. (Diana Prisecaru, Tudorel Rusu)