„Episcopul Irineu Crăciunaş Suceveanul - personalitate a Bisericii strămoşeşti“

La Biserica „Sf. Nicolae“ din parohia Sadova, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, a avut loc duminică, 17 ianuarie 2010, Simpozionul intitulat „Episcopul Irineu Crăciunaş Suceveanul (1928-1973) - personalitate a Bisericii strămoşeşti“. În aceeaşi zi, vrednicul de pomenire episcop Irineu a fost omagiat printr-o slujbă de Parastas la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ.

Simpozionul s-a desfăşurat sub mottoul: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa“ (Evrei 13, 7). S-a reliefat, prin cuvântul celor prezenţi, caracterul de om integru, de monah, preot şi arhiereu dedicat slujirii lui Dumnezeu şi semenilor, prin faptă, cuvânt şi scris, al aceluia care a devenit emblemă pentru spiritualitatea aşezării noastre şi a Bucovinei. La cei 37 de ani de la plecarea la cele veşnice a „bunului Irineu“, familia, auditoriul şi invitaţii s-au delectat în expuneri deosebite, înfăţişate în cuvinte elogioase, cu multă substanţă, probate de trăiri şi documente inedite din viaţa scurtă a ierarhului.

În deschiderea evenimentului, domnul Gheorghe Rusu, primarul comunei Sadova, a elogiat viaţa episcopului Irineu. La rândul său, părintele Teodor Giosan, parohul de la Capu Satului, Câmpulung Moldovenesc, a mărturisit că a fost marcat de chipul sfânt şi de blândeţea bunului păstor de suflete, pe care l-a cunoscut în perioada seminarului. Pr. dr. Ilie Macar, de la Biserica „Sf. Nicolae“ din Câmpulung Moldovenesc, a evocat, de asemenea, cu emoţie, viaţa şi activitatea de teolog a regretatului episcop. Un moment aparte l-a constituit intervenţia fostului coleg de liceu, domnul Erhan G., care, în puţine cuvinte, a portretizat cu mare sensibilitate personalitatea tânărului Gavril, viitorul episcop Irineu. În final, am expus celor prezenţi câteva fragmente pe care magistrandul ierodiacon Irineu Crăciunaş le-a scris, în anul 1956, într-un studiu dedicat ascultării pe care ucenicul trebuie să o acorde îndrumătorului duhovnicesc, în care surprinde următorul aspect: „Dragostea este ca o antenă care aude şi prinde în vibraţiile ei de ecou chemarea ucenicilor“. Seara simpozionului s-a încheiat cu o prezentare a unui clip fotografic cu momente din viaţa celui omagiat, realizat cu documente puse la dispoziţie de familie.