Expoziţie de artă bizantină dedicată Sfinţilor Brâncoveni

La sediul central al Muzeului Etnografic din Cluj-Napoca a fost vernisată expoziţia „Arhetipuri bizantine. Prezenţe istorice“, organizată în cadrul Anului omagial comemorativ al Sfinţilor Brâncoveni, sub patronajul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Expoziţia cuprinde diverse lucrări, de la icoane pe lemn şi pe sticlă, la miniaturi şi lucrări de grafică, însoţite de poeme, sau sculpturi în piatră, de inspiraţie bizantină. În cadrul expoziţiei a fost prezentat şi un proiect de arhitectură cu elemente inspirate din tradiţia bizantină, reprezentând o mănăstire, cu biserică şi corpuri anexe.

Vernisajul expoziţiei a fost deschis de directorul Muzeului Etnografic, Tudor Sălăgean, care a precizat că tradiţia bizantină este una europeană: „Este Imperiul Roman care a generat Europa medievală şi modernă, cu tradiţiile sale împletite, romane şi elenistice. Tradiţia bizantină este foarte întâlnită în istoria şi arta Transilvaniei, aşa cum multe descoperiri arheologice şi cercetări ale istoricilor de artă arată“. Directorul muzeului i-a prezentat apoi pe artiştii care au expus în cadrul expoziţiei „Arhetipuri bizantine, prezenţe istorice“, coordonată de Teodora Roşca, între aceştia aflându-se Sorin Albu, Niculina Albu, Ana Maria Gologan, Dănuţ Timiş, Flavia Teoc, Călin Felecan, arhitectul Gheorghe Nistor.

Brâncovenii, mărturisitorii lui Hristos

La vernisaj a participat ca invitat de onoare şi Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, care i-a felicitat pe organizatori şi pe artiştii care expun.

„Această expoziţie are loc în contextul Anului omagial al cinstirii Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la 300 de ani de la martiriul lor“, a spus ierarhul, care a amintit apoi de versetul 32, capitolul 10, din Evanghelia lui Matei: „Pentru cel ce va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Eu voi mărturisi pentru el în faţa Tatălui Meu. Şi de cel ce se va ruşina de Mine în faţa oamenilor, şi eu mă voi ruşina de el în faţa Tatălui Ceresc“. Ierarhul a arătat că Sfinţii Brâncoveni au mers până în capăt cu mărturisirea lor, dându-şi viaţa pentru crezul lor.

Parafrazând versetul 7 din capitolul 13 al Epistolei către Evrei a Sfântului Pavel, „Aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri“, IPS Mitropolit Andrei a adăugat: „Aduceţi-vă aminte de Brâncoveni, aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri, băgaţi bine de seamă cum şi-au încheiat viaţa. Şi-au încheiat viaţa mărturisind, mărturisindu-L pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care dă sens tuturor lucrurilor“.

Ierarhul a amintit că bizantinii erau europeni: „Faptul că ei iubeau frumosul şi au lăsat o operă pe care o admirăm se datorează lui Hristos. Europa, aşa cum este ea acum, că recunoaşte sau nu, îşi datorează toată spiritualitatea şi cultura ei lui Hristos, pentru că este creştină. Ne bucurăm atunci când în această intenţie a mărturisirii, pe lângă faptul că artiştii noştri îi omagiază pe Sfinţii Brâncoveni, ei înşişi mărturisesc, în faţa lumii de astăzi - care are nişte criterii ciudate -, frumosul autentic şi profund, care izvorăşte din Evanghelia Domnului şi care a fost mărturisit cu preţul vieţii, iar astăzi este mărturisit prin artă, prin iubirea frumosului, prin icoană, prin arhitectură, prin muzică“, a spus IPS Mitropolit Andrei, care a adăugat că „în mulţumea kitsch-urilor şi a lucrurilor fără valoare, strălucesc aceste lucruri autentice, care ar vrea să fie, în mărturisirea lor, covârşitoare“.

Cinstirea Brâncovenilor

Curatorul expoziţiei, Teodora Roşca, a remarcat faptul că în data de 16 august, ziua de pomenire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, se face şi pomenirea Aducerii Icoanei celei nefăcute de mână a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, în păzita de Dumnezeu împărăteasă a cetăţilor, Constantinopolul.

„Constantin Brâncoveanu a fost un protector al artelor, iar datorită vieţii sale, implicării sale în Transilvania, avem astăzi mărturii ale artei de tradiţie bizantină. Asociem, astfel, pe Sfinţii Brâncoveni cu arhetipul iconografic al Domnului Hristos. Sunt trei momente care leagă acestă expoziţie: la început este Chipul Domnului, fără de care nici o icoană nu ar fi fost posibilă, apoi sunt Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei care au dat libertate creştinismului, şi care se leagă în mod simbolic cu Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, care a fost perceput, la momentul istoric în care a trăit, ca un continuator adevărat al împăraţilor bizantini. Am dorit să arătăm acest fir, această descendenţă de natură eshatologică, care leagă mai multe momente ale istoriei, dar care trăiesc într-un prezent continuu“, a menţionat Teodora Roşca.

Libertate de expresie în Hristos

Sorin Albu, unul dintre artiştii care au expus, conducător al grupului de artă bizantină „Sfântul Ioan Damaschinul“, a arătat că „arta de tradiţie bizantină are un caracter universal, fiind posibilă în orice spaţiu“, astfel încât, „noi, ca iconografi şi ca psalţi, încercăm să ducem mai departe tradiţia bizantină, însă există şi impedimente, în sensul istoric, pentru că nu putem să recreăm o artă de epocă bizantină. Este, totuşi, o artă de tradiţie bizantină, preluăm un limbaj pe care încercăm să-l perpetuăm în veşnicie, într-un viitor eshatologic. Acest limbaj este reprezentat în perspectivă inversă: muzica este reprezentată grafic, în perspectivă inversă, acele «neume» aşezate pe hârtie nu au portativ, nu au punct de sprijin, ele stau suspendate într-un spaţiu infinit care îţi dă o libertate de expresie în Hristos, Care este, şi El, infinit. La fel, şi icoanele sunt subordonate aceloraşi legi, din perspectiva inversă care guvernează icoana, arhitectura la fel. Acestea sunt conceptele pe care noi ne fundamentăm în cercetare şi încercăm să le transmitem, să le ducem mai departe. Încercăm să păstrăm firul tradiţiei“, a spus Sorin Albu, adăugând că Biserica a conservat această tradiţie prin Liturghie, iar „limbajul Liturghiei ne-a permis să putem comunica cu trecutul, cu prezentul şi cu viitorul“.

Flavia Teoc, artista care a aprofundat tematica varegilor, a nordicilor care au ajuns în Bizanţ, a observat, în cadrul vernisajului, că „după mai mulţi ani petrecuţi în atmosfera Imperiului Bizantin, varegii care se întorc în Scandinavia duc cu ei nu numai experienţa unei vieţi cotidiene, ci şi un tipar comportamental, specific spaţiului răsăritean. Am ales să redau în lucrările mele episoade din saga regelui Harald, care a condus, în Bizanţ, garda varegă pentru un deceniu, iar în nordul vikingilor a fost rege al Norvegiei, până la moartea sa în 1066“. Faptele lui Harald au fost menţionate atât în istoria bizantină, cât şi cea nordică, iar până la sfârşitul domniei sale a înălţat două biserici în Trondheim, dovedind, prin conduita sa, şi o artă a diplomaţiei învăţată în Bizanţ, după cum a remarcat Flavia Teoc.

La final, Sorin Albu, fiica sa Xenia Albu şi membri ai Grupului „Sfântul Ioan Damaschin“ au interpretat câteva lucrări muzicale bizantine, unele dintre acestea fiiind închinate Sfinţilor Martiri Brâncoveni. În interpretarea unor imnuri a fost folosit şi instrumentul psaltirion, similar celui la care se presupune că ar fi cântat şi psalmistul David din Vechiul Testament, un instrument folosit pe scară largă de şcolile de cântăreţi din Bizanţ, Constantinopol, începând din secolele VII-VIII, după cum a mai precizat Sorin Albu.