„Fără iubire milostivă nimeni nu se poate mântui”

În al treilea popas duhovnicesc duminical din perioada Triodului, fragmentul evanghelic rostit în cadrul Sfintei Liturghii (Matei 25, 31-46) a înfățișat Înfricoșătoarea Judecată. Înțelesurile duhovnicești ale acestui text scripturistic au fost explicate duminică, 10 martie, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței ­Patriarhale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat mai întâi care este scopul Judecății de Apoi, arătând și criteriul unic după care se va face. „A doua venire a Mântuitorului are ca scop evaluarea libertății omului și a popoarelor în istorie. Această Judecată finală se va face nu pentru o persoană sau o etnie, ci este judecata pentru toate neamurile, adică toate popoarele, și pentru toate generațiile de la începutul istoriei și până la sfârșit. Ele vor fi judecate după un criteriu unic, al iubirii smerite și milostive. Mântuitorul Iisus Hristos surprinde prin ceea ce spune. Pe de o parte, El vine cu slavă și putere multă, însoțit de sfinții îngeri, iar pe de altă parte, le spune celor drepți că a fost flămând, însetat, gol sau sărac, a fost în temniță sau bolnav și aceștia, drepții, L-au cercetat și L-au ajutat. Vedem cu Împăratul slavei în timpul istoriei era tainic prezent, ascuns în mulțimea săracilor, a celor flămânzi și însetați, în mulțimea robilor din temnițe, a bolnavilor, așteptând iubire milostivă și smerită din partea semenilor din jur. (...) Iubirea milostivă va fi criteriul ultim de judecată a lumii întregi, a tuturor neamurilor și a tuturor generațiilor. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că săracii sunt portarii Împărăției cerurilor. Ei sunt martori la Judecata din urmă nu prin cuvinte, ci prin prezența lor, fiind puternici apărători în ziua Judecății pentru cei milostivi și aspri judecători ai celor nemilostivi și indiferenți”, a explicat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat modul în care oamenii vor fi judecați după criteriul iubirii milostive arătate semenilor.

„Pentru oamenii milostivi Dumnezeu a pregătit de la întemeierea lumii Împărăția iubirii milostive și smerite a Preasfintei Treimi pentru că în această iubire nu pot intra decât oameni care în timpul vieții lor pe pământ au fost milostivi față de semeni. Celor care au fost nepăsători față de suferința semenilor, Mântuitorul li se adresează cu un cuvânt foarte dur, zicând: «Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este pregătit diavolului și îngerilor lui», care arată că la sfârșitul istoriei, oamenii se împart în două categorii: milostivi și binecuvântați, pe de o parte, iar pe de altă parte, nemilostivi, nepăsători și blestemați. Sfinții Părinți au remarcat că Dumnezeu a pregătit pentru oameni plinătatea Raiului, iar pentru diavol și slugile lui a pregătit focul cel veșnic. Însă oamenii care au fost nepăsători față de cei suferinzi s-au asemănat cu diavolii. De aceea, au aceeași soartă, deși focul cel veșnic nu a fost pregătit pentru oameni, ci pentru diavolul cel mândru și neascultător și pentru slujitorii lui. Cu alte cuvinte, focul cel veșnic este suferința dată de însingurare. Cei care au fost nepăsători au pierdut omenia, calitatea de a fi bun cu semenii. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu vom fi judecați pentru păcate, ci pentru păcatele nepocăite și mai ales pentru neomenie. Degradarea de la uman la diabolic este lipsa de atenție față de semenul aflat în suferință. În esență, Evanghelia ne arată că nu e suficient să nu faci rău cuiva, ci trebuie să faci și mult bine multora. Dumnezeu nu va judeca pe oameni doar pentru faptele rele săvârșite, ci și pentru tot binele pe care ar fi putut să-l facă și nu l-au făcut prin omisiune”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a arătat la finalul cuvântului său motivul așezării Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți în perioada de pregătire pentru Sfântul și Marele Post.

„Evanghelia Înfricoșătoarei Judecăți a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în a treia duminică a perioadei Triodului pentru a arăta că, pe lângă rugăciunea smerită asemănătoare celei a vameșului, și pe lângă pocăința sinceră a fiului risipitor, este nevoie și de multă milostenie. Milostenia poate fi de două feluri. În primul rând, milostenia materială înseamnă să oferim mâncare celui flămând, o haină celui gol sau sărac și să oferim adăpost celui care nu are un loc pentru odihnă, la care se poate adăuga și procurarea de medicamente. Milostenia spirituală poate fi practicată de orice om, chiar și de cel sărac din punct de vedere material. Ea constă, mai întâi, în rugăciunea pentru bolnavi, săraci sau întemnițați. În al doilea rând, este prezența alături de cel suferind, un cuvânt de încurajare pentru cel deznădăjduit, o vorbă de îndrumare pentru cel confuz sau disperat. Acestea pot fi practicate de oricine. De aceea, milostenia ca expresie a iubirii smerite arată prezența lui Hristos, Iubitorul de oameni, în cei care se roagă. Biserica a înțeles din Evanghelia de astăzi cât de importantă este milostenia pentru mântuirea oamenilor, învățând să dezvolte milostenia individuală, dar și cea instituțională, exemplul cel dintâi fiind dat de Sfântul Vasile cel Mare, în Vasiliada”, a spus Preafericirea Sa.