Femeia gârbovă - dascăl al credinţei şi recunoştinţei

„Vindecarea femeii gârbove, ca ridicare dintr-o legătură nevăzută şi apăsătoare, reprezintă în mod tainic şi lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, ca vindecare şi sfinţire a naturii umane gârbovite de păcat şi aplecată spre moarte”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în predica rostită ieri, 10 decembrie 2017, în Duminica a 27-a după Rusalii, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a evidenţiat faptul că femeia gârbovă (Luca 13, 10-17) avea multă credinţă şi smerenie, precum şi îndelungă-răbdare. „Ea suferea fără să cârtească, fără să se revolte, fără să se plângă, fără să ceară mila cuiva. Trupul ei era gârbov, dar sufletul ei era drept. Trupul ei era plecat spre pământ, iar sufletul ei se înălţa adesea în rugăciune către Dumnezeu. În ziua în care Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni, a ridicat-o, adică a vindecat-o, ea a început să preamărească pe Dumnezeu. La virtuţile sale: credinţă puternică, smerenie profundă şi îndelungă-răbdare, se adaugă şi multa ei recunoştinţă, ca preamărire a lui Dumnezeu. Femeia gârbovă devine un mare dascăl pentru noi toţi”, a precizat Preafericirea Sa.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a subliniat faptul că femeia gârbovă reprezintă pentru noi toţi o lumină, mai ales în această perioadă a Postului Naşterii Domnului, „ca timp de pregătire pentru primirea Mântuitorului Iisus Hristos în peştera inimii noastre, adică în intimitatea sufletului nostru, care din cauza păcatelor a devenit întunecos şi rece, dar care se luminează şi se încălzeşte prin rugăciune, post şi milostenie, prin spovedanie şi împărtăşanie. Din acest motiv, trebuie să ne întărim credinţa, să cultivăm smerenia, să înmulţim rugăciunea, să întărim răbdarea în timpul încercărilor şi să facem milostenie. Să nu uităm să mulţumim lui Dumnezeu pentru însuşi faptul că existăm, că suntem sănătoşi, că suntem iubiţi de El, chiar şi atunci când trecem prin necazuri, boli şi ispite”, a spus Patriarhul României.

„Iisus Hristos a unit cuvântul eliberator cu fapta milostivă”

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că îndemnul practic al pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, în care se vorbeşte despre tămăduirea femeii gârbove, se referă la fapta milostivă. „În acest sens, Evanghelia de astăzi ne arată că Domnul Iisus Hristos săvârşeşte binele fără să fie rugat, fără să I Se ceară. Femeia gârbovă nu a cerut nimic de la Iisus, ci El, Iisus, din proprie iniţiativă a chemat-o şi a vindecat-o spunându-i: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta! (Luca 13, 12). Iisus Hristos a unit cuvântul eliberator cu fapta milostivă. Prin această lucrare, Domnul Iisus Hristos ne învaţă şi pe noi să nu aşteptăm să fim rugaţi sau solicitaţi stăruitor ca să facem binele, ci dacă vedem că un om are nevoie de ajutorul nostru, să-l ajutăm din proprie iniţiativă”, a îndemnat Preafericirea Sa.

„Oamenii milostivi devin mâinile iubirii milostive ale lui Hristos”

Părintele Patriarh Daniel a subliniat că zilele de sărbătoare nu reprezintă o scuză sau un obstacol în săvârşirea faptelor bune. „Evanghelia ne mai învaţă că Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat această femeie în zi de sărbătoare, adică în ziua sâmbetei. Prin urmare, observăm că şi în zi de sărbătoare putem şi trebuie să facem binele, adică să dăm o mână de ajutor, să îndreptăm sau să ridicăm un om care este bolnav sau umilit într-un fel sau altul, să-l consolăm cu un sfat bun, cu o faptă bună, cu o rugăciune pentru sănătatea şi mântuirea lui. Facerea de bine nu este oprită nici chiar în zilele de sărbătoare! Sărbătoarea nu este o scuză sau un obstacol în a săvârşi binele pentru aproapele nostru!”, a evidenţiat Patriarhul României. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a îndemnat ca în această perioadă a Postului Naşterii Domnului să vizităm şi să ajutăm bolnavii, bătrânii, săracii, copiii orfani, oamenii întristaţi şi singuri. „Noi ne numim creştini pentru că purtăm numele lui Hristos, dar suntem creştini buni dacă devenim milostivi. Când săvârşim multe fapte de milostenie, cei care se bucură de ele preamăresc pe Hristos-Domnul pentru bunătatea Lui, care se arată prin oamenii binevoitori şi milostivi. Astfel, oamenii milostivi devin mâinile iubirii milostive ale lui Hristos, lucrătoare în lume”, a concluzionat Preafericirea Sa.