Femeia gârbovă, un suflet drept într-un trup încovoiat

În toate bisericile ortodoxe, la Sfânta Liturghie s-a citit ieri pericopa evanghelică de la Luca 13, 10-17, în care este relatată vindecarea unei femei gârbove de către Mântuitorul Iisus Hristos. În cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această Evanghelie ne dezvăluie puterea lui Dumnezeu arătată prin Iisus Hristos, ca putere a iubirii vindecătoare, precum şi virtuţile ascunse ale femeii gârbove.

Patriarhul Bisericii noastre a subliniat faptul că ridicarea acestei femeii gârbove, care de 18 ani era robită de o legătură nevăzută a diavolului sub forma unei neputinţe trupeşti, ne descoperă înţelesul adânc al ridicării naturii umane păcătoase, pe care Mântuitorul Iisus Hristos o dezleagă sau o eliberează din robia demonilor şi a neputinţelor sufleteşti şi trupeşti: „Evanghelia acestei duminici ne descoperă cât de mare este binecuvântarea de a ne întâlni cu Hristos, cu Dumnezeu Omul Care ne ridică sau ne îndreaptă când suntem prea aplecaţi spre cele pământeşti şi ne ajută să privim spre ţinta noastră finală, care nu este pâmântul sau mormântul, ci Împărăţia cerurilor şi iubirea preaslăvită a Sfintei Treimi. Aşadar, vindecarea femeii gârbove, ca ridicare dintr-o legătură nevăzută şi apăsătoare, reprezintă în mod tainic şi lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos ca vindecare şi sfinţire a naturii umane gârbovite de păcat şi aplecate spre moarte, pe care El a asumat-o prin Întrupare sau înomenire. Atât Învierea Domnului, cât şi Înălţarea Lui la cer au în limba greacă înţelesul de ridicare. Prin Învierea Sa din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos ne ridică din moarte, iar prin Înălţarea Sa la cer ne ridică de pe pământ la ceruri, adică de la viaţa pământească trecătoare la viaţa cerească netrecătoare, duhovnicească şi veşnică“.

Preafericirea Sa a mai arătat că, deşi era bolnavă de mult timp, femeia gârbovă avea multe virtuţi ascunse: „Femeia gârbovă avea multă credinţă şi smerenie, precum şi îndelungă-răbdare, încât ea suferea fără să cârtească, fără să se revolte, fără să se plângă şi fără să ceară mila cuiva. Trupul ei era gârbov, dar sufletul ei era drept. Trupul ei era plecat spre pământ, dar sufletul ei se înălţa adesea în rugăciune către Dumnezeu“. La virtuţile sale: credinţă puternică, smerenie profundă şi răbdare îndelungă se adaugă şi multa ei recunoştinţă ca preamărire a lui Dumnezeu.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat, de asemenea, că Evanghelia care s-a citi ieri are o legătură strânsă cu perioada de post în care ne aflăm, ca timp de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, întrucât constituie un îndemn practic la săvârşirea faptelor de milostenie. „Îndemnul practic al Evangheliei de astăzi, mult folositor pentru postul Naşterii Domnului, este îndemnul la fapta milostivă. În acest sens, Evanghelia ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte binele, fără să fie rugat, fără să I se ceară. Femeia gârbovă nu a cerut nimic de la Iisus, ci El, din proprie iniţiativă, a chemat-o şi a vindecat-o, unind cuvântul eliberator cu fapta milostivă. Prin această lucrare, Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă şi pe noi să nu aşteptăm ca să fim rugaţi sau solicitaţi stăruitor spre a face binele, şi dacă vedem că un om are nevoie de ajutorul nostru, să-l ajutăm din proprie iniţiativă“.