„Femeia samarineancă reprezintă popoarele păgâne care devin creștine”

În Duminica a 5-a după Paști, a Samarinencei, 2 iunie 2024, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, care relatează convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov (Ioan 4, 5-42), ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos schimbă mentalitatea contemporanilor Săi, învățând că toate popoarele sunt chemate la mântuire. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că din Evanghelia Duminicii a 5-a după Paști reținem trei mari învățături: „În primul rând, Iisus Hristos este izvorul harului, numit în Evanghelie «apa cea vie», care vindecă pe om de păcat și îi dă­ru­iește sfințenie, sfințește viața sa spre a dobândi mântuirea, adică viața veșnică. În al doilea rând, Iisus a prezis că va veni timpul când locul de închinare lui Dumnezeu nu va mai fi Templul din Ie­rusalim, ci orice biserică în care credincioșii se închină Tatălui în duh și adevăr, adică în Duhul Sfânt și în adevărul dreptei cre­dințe în Hristos. A treia învăță­tură ne arată că prin lucrarea harului dăruit ei de Hristos, femeia samarineancă păcătoasă se con­ver­tește și aduce o cetate întreagă la Hristos. Această femeie reprezintă popoarele păgâne care devin creș­tine și împreună cu iudeii creștini formează Biserica lui Hristos”.

Preafericirea Sa a explicat că apa cea vie este harul împărtășit lumii prin Duhul Sfânt: „Evanghelia de astăzi ne învață că Iisus nu este doar un tămăduitor sau un vindecător de boli, ci El este dătător de apă vie, adică este izvorul harului și al adevărului. Sfântul Apostol Pavel numește harul drept lucrare mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Prin aceasta arată că harul Domnului nostru Iisus Hristos conține iubirea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea sau comuniunea Duhului Sfânt. Harul este însăși iubirea Preasfintei Treimi dăruită nouă prin Iisus Hristos cel Înviat din morți, Înălțat la Ceruri prin Duhul Sfânt care coboară în lume pentru a uni pe oameni duhovni­cește cu Hristos, Capul Bisericii, și pentru a dărui oamenilor viață veșnică”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Mântuitorul Hristos a desființat atitudinile ostile dintre samarineni și iudei întipărite în mentalul colectiv al vremurilor Sale. „Iudeii și samarinenii, deși erau din provincii vecine, erau ostili, deoarece iudeii îi considerau pe samarineni ca fiind rătăciți, având în credința lor multe influențe asiriene, care s-au datorat faptului că după anul 722 înainte de Hristos regele Asiriei a adus din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim o mulțime de asirieni cu credințe diferite. Aceștia au influ­ențat locuitorii Samariei, încât iudeii îi considerau ca fiind de altă credință din cauza sincretismului. Când evreii mergeau spre Galileea ocoleau Samaria, adică o evitau. Mântuitorul este însă iudeul care nu ocolește Samaria, ci trece prin Samaria și Se oprește la fântâna lui Iacov. Această atitudine a lui Iisus avea un scop pedagogic și misionar. El nu-i ocolește pe samarineni, ci intră în dialog mai întâi cu o femeie din Samaria care a venit să ia apă și apoi această femeie, când și-a dat seama că El este proroc, a intrat în cetate și a chemat mulțime de oameni ca să-L cunoască, considerând că este Mesia cel așteptat. Iisus a stat două zile în cetatea Samariei; în acest timp, spun Sfinții Părinți, i-a învățat pe samarineni porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele și mulți au crezut în Iisus Hristos”, a reliefat Patriarhul României. 

„Această femeie a adus la Hristos o cetate întreagă”

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că femeia samarineancă devine un model de misionar sau un apostol pentru locuitorii cetății din care ea făcea parte: „Apa cea vie sau harul Duhului Sfânt dăruiește omului o iubire statornică, o iubire pentru mântuire îndreptată spre viață veșnică. Cu alte cuvinte, iubirea cunoscută de femeia samarineancă era una trecătoare, efemeră și înșelătoare. Apa cea vie sau harul dăruiește omului iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice, iubirea sfântă și sfințitoare. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos a fost un mare pedagog. Nu a ținut cont de faptul că femeia este de altă credință, de alt neam și cu o viață afectivă dezordonată, ci a transformat-o, a făcut din ea un misionar. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ucenicii au adus la Hristos câte unul sau doi oameni, însă această femeie a adus la Hristos o cetate întreagă. Aceasta pentru că a fost convertită de harul Domnului Iisus Hristos și de această făgăduință că va primi apa cea vie, curgătoare spre viață veșnică, adică iubirea cea neprefăcută, neschimbătoare și netrecătoare. Evanghelia de astăzi ne arată cum Mântuitorul Iisus Hristos adună spre Împărăția cerurilor nu numai pe evrei, ci și pe păgâni. De aceea, Fericitul Augustin a spus că această femeie reprezintă popoarele păgâne care vor crede în Hristos și împreună cu creștinii iudei vor forma Biserica Sa”. 

„Adevărații închinători sunt cei ai Preasfintei Treimi”

La final, Preafericirea Sa a vorbit despre adevărata închinare pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu. „Adevărații închinători ai Tatălui vor fi nu doar în Ierusalim, ci în orice biserică în care Tatăl este preaslăvit, închinat sau adorat în Duhul Sfânt și în adevărul credinței, care este Iisus Hristos. Adevărații închinători sunt cei ai Preasfintei Treimi. De aceea, oriunde există o Biserică Ortodoxă bazată pe dreapta credință și credincioșii ei sunt în stare de rugăciune și de mărturisire a dreptei credințe se preamărește Tatăl în Duhul Sfânt și în adevărul credinței, care este Iisus Hristos, pentru că Duhul Sfânt îi învață pe oameni să se roage lui Dumnezeu și să-I spună Părinte. Tot Duhul Sfânt îi ajută pe credincioșii creștini să mărturisească adevărul că Iisus Hristos este Calea, Adevărul și Viața: Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșală și Viața care nu se sfârșește. Această Evanghelie este pregătitoare pentru sărbătoarea Înălțării Domnului, când firea omenească a Mântuitorului Iisus Hristos va fi așezată în slava Preasfintei Treimi și când prin această fire omenească îndumnezeită, sfințită și înălțată întru slavă va veni harul Duhului Sfânt și va dărui harul celor care cred în Hristos și se botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.