„Fiind pelerin în rând, am înţeles România profundă“

Librăria „Orest Tafrali“ a  Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi a găzduit ieri lansarea volumului „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană“, scris de sociologul şi cercetătorul Mirel Bănică şi apărută la Editura Polirom. Evenimentul, care i-a avut ca invitaţi alături de autor pe prof. dr. Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, pe lect. dr. Bogdan Creţu şi pe lect. dr. Alexandru Tofan, a avut parte de un public numeros.

În deschidere a vorbit prof. dr. Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, care a făcut o prezentare a invitatului, subliniind ineditul cercetării cuprinse în volum:  „«Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană» reprezintă, din punctul meu de vedere, prima carte de referinţă în ceea ce priveşte cercetarea sociologică şi antropologică a fenomenului pelerinajelor. Avem foarte bune cărţi de teologie, cum este şi firesc, dar pentru o cercetare complexă, interdisciplinară şi multidisciplinară a fenomenului religios este nevoie de contribuţia mai multor specialişti. Mirel Bănică şi-a adus această contribuţie, în mod special prin această carte, care este una realmente admirabilă“. După alocuţiunile celorlalţi doi invitaţi, lect. dr. Bogdan Creţu şi pe lect. dr. Alexandru Tofan, autorul Mirel Bănică a vorbit atât despre motivul scrierii cărţii, cât şi despre experienţele avute de-a lungul cercetării pe teren: „Întorcându-mă în România după ani de peregrinări academice în străinătate, am fost foarte intrigat de prezenţa religiei în mass-media noastră.  În acel moment, am simţit că o parte din cheia înţelegerii profunde a unei Românii pe care o iubeam disperat de mult se află în pelerinajele religioase. Astfel, am deschis, fără să-mi dau seama, un soi de cutia Pandorei, văzându-mi propriile mele limite şi învăţând din mers, de pe teren, să  mă comport ca un antropolog. Ce nu voi putea niciodată să exprim în cuvinte este faptul că toţi aceşti ani de pelerinaje m-au schimbat extrem de mult. Fiind pelerin în rând, uneori ore în şir, şi străbătând toată ţara, am înţeles România profundă, cea necunoscută sau cea care, atunci când încearcă să devină cunoscută, este ridiculizată sau se merge doar pe clişee. În această carte, am încercat, înainte să explic, să înţeleg,  şi prin ea am avut ocazia să mă întâlnesc cu oameni extraordinari şi cu emoţii unice. Pelerinajele sunt un concentrator de emoţie greu de interpretat, se creează acea stare liminală, în care oamenii se deschid şi nu-şi mai aparţin; se formează acolo o comunitate foarte bine sudată. În final, pot spune că sunt extrem de mulţumit că am scris această carte, că am dăruit-o cititorilor şi cred că ea reprezintă un act de dreptate făcut pelerinilor“.

Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de întrebări, urmată de autografe.