Frumuseţea acestui canon este nepământeană

La sfârşitul slujbei a fost citită Evanghelia de la Matei, cap. 7, v. 7-11. Cântările slujbei Pavecerniţei şi răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Tronos“ al Catedralei patriarhale şi de corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, condus de părintele Stelian Ionaşcu. Părintele Timotei Aioanei a spus, în cuvântul de învăţătură, că în troparele Canonului cel Mare este rezumată experienţa pocăinţei Bisericii desprinsă din cărţile Sfintei Scripturi care prezintă istoria Vechiului şi Noului Testament, precum şi din cuvintele şi faptele Sfinţilor Părinţi. „Dacă am ascultat cu atenţie în toate aceste patru zile cele peste 250 de strofe ale acestui canon, care este numit cel mai cuprinzător dintre toate canoanele Bisericii, şi ar fi să facem o comparaţie cu un canon de pocăinţă obişnuit, pe care unii dintre fiii Bisericii îl citesc în fiecare zi, care este compus doar din 30 de strofe, am observa că acesta este foarte cuprinzător, foarte mare, foarte frumos, dar şi foarte profund. Frumuseţea acestui canon este nepământeană, am putea spune, şi ne dăm seama de la prima vedere, fără multă greutate, că autorul ei a fost un om cu un profund simţ al pocăinţei şi foarte apropiat de cuvintele Scripturii, de cuvintele marilor Părinţi ai Bisericii, care erau cunoscute atunci în veacul al VIII-lea“, a spus părintele arhimandrit. În timpul Postului Mare, Canonul de pocăinţă se va citi integral şi miercuri seara, în săptămâna a cincea, în cadrul Deniei Canonului cel Mare.