Andrei Şaguna, pentru a cărui canonizare ne pregătim, a fost ierarhul care a reorganizat învăţământul teologic din Ardeal pe baza unor principii moderne. O mare parte din instituţiile de învăţământ sau culturale înfiinţate de el îşi continuă activitatea până astăzi. Andrei Şaguna a sprijinit cu burse tinerii, fie pentru studii teologice, fie cu alt profil, din care s-a format elita culturală a Ardealului. De asemenea, Andrei Şaguna a avut un mare rol în ceea ce priveşte înfiinţarea Fundaţiei Gojdu pentru susţinerea cu burse a tinerilor.
Există persoane şi instituţii care prin activitatea lor şi-au pus amprenta nu numai asupra prezentului lor, ci şi a viitorului. Ne gândim, desigur, la Andrei Şaguna, dar şi la Emanuil Gojdu şi la fundaţiunea ce-i poartă numele, un instrument pentru crearea unei elite de intelectuali români.
Ce au Gojdu şi fundaţia sa cu tinerimea din Ardeal? Ce a însemnat Fundaţia Gojdu pentru formarea intelectualităţii române din Banat şi Transilvania la sfârşit de secol al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea?
Născut la 2 februarie 1802 în Oradea, dintr-o familie de aromâni, originară din Moscopole, care s-a stabilit în fostul Imperiu Habsburgic în secolul al XVIII-lea, Gojdu şi-a petrecut copilăria în casa părintească, unde a primit o aleasă educaţie religioasă românească. "Dacă el a devenit un suflet generos - scrie Ioan Lupaş -, un mare binefăcător al Bisericii şi al naţiunii sale, o parte însemnată din merit poate fi pusă şi în socoteala îngrijitei educaţiuni ce a primit la vârsta copilăriei de la evlavioasa şi vrednica sa mamă". După absolvirea şcolii primare româneşti ortodoxe din Oradea urmează Liceul catolic al călugărilor premonstratens din Oradea (1820-1821). După liceu s-a înscris la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), apoi la cele din Bratislava (Pojon) şi Budapesta. După obţinerea diplomei de avocat, în 1824, intră ca stagiar în Baroul avocatului scriitor Vitkovics.
Susţinător al cauzelor româneşti
Partenie Cosma, un apropiat de-al lui Gojdu şi mai târziu primul său biograf, scria: "Gojdu trăia simplu şi igienic. El bea numai apă. Era mândru de originea sa de român ortodox şi asta o manifesta oriunde i se dădea ocaziunea, atât cu cuvântul, cât şi cu fapta. Casa lui Gojdu era casă românească, unde erau primiţi toţi românii, în special tinerii. Gojdu petrecea cu ei, glumea şi cânta cântece naţionale, însufleţindu-i pentru idealurile naţionale".
În casa lui Atanasie Grabovschi, locul de întâlnire al scriitorilor români, Emanuil Gojdu l-a întâlnit pe studentul în Drept Anastasiu Şaguna, viitorul mitropolit Andrei Şaguna, cu care va deveni bun amic şi cu care va lupta împreună pentru recâştigarea autonomiei Bisericii Ortodoxe şi la cultivarea şi educaţia tinerimii româneşti.
Avere lăsată românilor ortodocşi
Afluxul tineretului român către capitala Budapesta şi către alte capitale din imperiu poate fi explicat prin lipsa unei structuri adecvate pregătirii de profil în limba maternă, dar şi a condiţiilor economico-sociale a românilor studioşi. La aceştia s-a gândit Emanuil Gojdu atunci când, în 4 noiembrie 1869, şi-a întocmit testamentul, depus la Magistratura Pesta sub numărul 66.132. Actul testamentar urmat de dispoziţii, programe şi reglementări precise, modificate continuu în timp (1879, 1882, 1885, 1897), dispunea ca averea sa să fie lăsată "în întregul ei acelei a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care ţine de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsământul acesta voiesc să se constituie o fundaţiune permanentă, care va purta numele Fundaţiunea Gozsdu" (pct.7). la litera "f" a aceluiaşi punct se stabilesc cele cinci categorii de bază ale bursei cuprinse între 100 şi 500 de florini, şi mai precis "să-l împartă ca stipendii acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinşi prin purtarea bună şi prin talente ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor".
Elita culturală românească formată prin Fundaţia Gojdu
De aceste burse şi stipendii au beneficiat 1.350 de tineri români care au studiat în instituţiile de învăţământ superior din Sibiu, Cluj, Oradea, Debrecen, Budapesta, Magyar - Ovar, Presov, Bratislava, Viena, Graz, Innsbruck, Berlin, Bonn, Heidelberg, München, Stuttgart, Paris, Zürich, Laussane etc.
Ajutorul acordat a contribuit efectiv la formarea unor ilustre personalităţi: literaţii Valeriu Branişte (1869-1828), Octavian Goga (1881-1938), economistul I.I. Lapedatu (1876-1951), istoricii Ioan Lupaş (1880-1967) şi Silviu Dragomir (1888-1962), inginerul inventator Traian Vuia (1872-1959).
Alte nume ale ştiinţei şi vieţii politice româneşti care au beneficiat de sprijinul fundaţiei sunt: marele cercetător Victor Babeş, naturistul Iuliu Prodan, medicii Marius Sturza şi Traian Lencuţia, filologul şi arheologul Constantin Daicoviciu, teologul Dumitru Stăniloae, poeţii Aron Cotruş, Ioan Scurtu, Virgil Oniţiu, Constantin Sulică, istoricii Nicolae Vătăşeanu, Ilie Minea, Andrei Oţelea, profesorul Cornel Mikloşi, oamenii politici Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Vasile Stoica, Ioan Lapedatu, Aurel C. Popovici, Aurel Zigre, Petru Groza. Cu ajutoarele fundaţiei s-au format 14 academicieni, doi prim-miniştri, diplomaţi, cercetători, toţi creatori ai României Mari.
Calităţile de filantrop şi ataşamentul faţă de poporul român şi Biserica sa s-au manifestat la Gojdu şi prin sprijinirea cercurilor literar-culturale ale studenţilor români din capitala Ungariei, prin încercările de înfiinţare a unui liceu românesc la Lugoj, prin fondarea Şcolii de Arte şi Meserii din Budapesta, deschisă în 1846. În "Telegraful Român", înfiinţat de Andrei Şaguna, scria la 3 februarie 1870: "Ieri la ora 3 d.m. furăm martorii celui mai trist act, a înmormântării neuitatului bărbat Emanuil Gojdu, care a lăsat prin testament ce s-a deschis după moartea sa, toată averea de mai multe sute de mii, spre înfiinţarea une fundaţii pentru tineri, preoţi şi învăţători săraci de religie greco-orientală".
.jpg)
