„Genealogia Mântuitorului Hristos, deschidere spre mântuire universală”

În Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinților Părinți după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii (Matei 1, 1-25), în care este prezentată genealogia Mântuitorului, ne arată în esență că Dumnezeu Care S-a făcut Om este Mântuitorul lumii.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că toate generațiile de la Avraam, părintele credinței, și până la Domnul Iisus Hristos, men­ționate în genealogia din Evanghelia după Matei, au așteptat venirea Mântuitorului lumii prin credință. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că împărțirea genealogiei Domnului în trei grupe a câte paisprezece neamuri fiecare este un simbol al lucrării tainice a Sfintei Treimi pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu: „Acest de trei ori câte paisprezece are o semnificație deosebită, și anume că în mod tainic, discret dar efectiv, Sfânta Treime a lucrat iconomia sau rânduiala mântuirii neamului omenesc prin oamenii deosebiți aleși de Dumnezeu ca să pregătească ge­nerațiile pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Paisprezece este o cifră formată din de două ori câte șapte. În tradiția ebraică, cifra șapte înseamnă per­fecțiunea posibilă în lumea aceasta pământească, iar 8 se referă la veșnicie. De două ori câte șapte înseamnă că generațiile acestea, paisprezece, au avut de împlinit două condiții: credința în făgă­duința lui Dumnezeu că va trimite un izbăvitor, iar a doua dimensiune este aș­teptarea cu speranță, cu pregătire, a venirii Mântuitorului Iisus Hristos. Este vorba de cre­dință și spe­ranță. Persoana care în mod deplin a împlinit aceste două condiții și a devenit simbolul uma­nității receptive a tainei întrupării lui Hristos este Maica Domnului. Maica Domnului a avut credință puternică și s-a pregătit din copilărie să primească pe Dumnezeu Cuvântul în ființa ei pentru ca El să-Şi creeze umanitatea prin lucrarea Duhului Sfânt asupra Fecioarei Maria. Aici avem o întreită etapizare, când cele de trei ori paisprezece generații sunt enumerate în mod distinct. În mod deosebit, aceste generații așteaptă mântuirea, dar ele sunt pregătite prin prorocii și drepții Vechiului Testament, care sunt trimiși de Dumnezeu ca să conștientizeze lumea necesitatea mântuirii. (…) Conști­en­tizarea nevoii de vindecare și eliberare înseamnă conștienti­zarea nevoii de mântuire”.

„Nașterea Sa din Fecioara Maria inaugurează nașterea omului după Duhul Sfânt”

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că în însăși Nașterea după trup a Mântuitorului este inaugurată nașterea după duh a oamenilor. „El Se naște din femeie, dar faptul că Se naște prin lucrarea Duhului Sfânt asupra umanității Fecioarei Maria, prin care Dumnezeu Cuvântul Își formează propria Sa umanitate, ne arată nașterea după Duhul. În însăși Nașterea Sa din Fecioara Maria inaugurează naș­terea omului după Duhul Sfânt, Care se va dărui prin botez. De aceea, Botezul este numit naștere din Duhul și aceasta este înfierea. Celor care au crezut în El le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din poftă trupească, ci de la Dumnezeu, spune Sfântul Evanghelist Ioan. Această naștere după duh este inaugurată în însăși Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos după trup”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a arătat și de ce în Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos sunt menţionate şi patru femei, care nu erau evreice: „Aceste patru femei sunt pomenite cu înțeles duhovnicesc. Tainic ni se spune prin prezența acestor patru femei în genealogie că Hristos nu vine în lume să mântuiască doar pe bărbați, ci și pe femei, și nu doar pe evrei, ci și nea­murile diferite. Cele patru femei sunt Tamara și Rahab, care sunt cananeence, Rut este moabiteancă și Batșeba este hitită. Prin aceasta vedem că genealogia Mântuitorului Iisus Hristos este o deschidere spre mântuire universală, în care toate generațiile, dar și toate nea­murile sunt chemate la viață prin credință în Iisus Hristos Mântuitorul”.

„Hristos Domnul sau Noul Adam vindecă lumea de neascultare”

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că motivația principală a Nașterii Mântuitorului este iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru oameni. „Sfântul Ioan Evanghelistul a rezumat înțelesul nașterii și lucrării lui Iisus Hristos în lume în cuvintele «Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 16). Aceasta este motivația principală, iubirea milostivă a lui Dumnezeu, Care nu putea răbda ca la nesfârșit umanitatea creată de El să meargă spre moarte. Fiul Său Cel Veșnic, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, S-a făcut tocmai ceea ce iubea, adică om. A arătat oamenilor iubire smerită, darnică și milostivă, dar mai ales a arătat ascultare smerită până la moarte și încă moarte pe cruce. Hristos Domnul sau Noul Adam vindecă lumea de neascultare. Acesta este păcatul mare pe care îl ridică Mielul lui Dumnezeu și din care derivă celelalte păcate ale oamenilor. De aceea Dumnezeu Îl preaslăvește și Îi dă Lui un nume mai presus de orice nume, ca în numele lui Iisus Hristos să se plece și cele de pe pământ, și cele de sub pământ, și cele din ceruri. Deci, El a venit în lume ca să arate oamenilor că ascultarea de Dumnezeu este viață și neascultarea de Dumnezeu s-a văzut că este moarte. Aici este esența tainei întrupării. El S-a smerit pe Sine de la naștere până la moartea pe cruce și S-a făcut ascultător desăvârșit de Dumnezeu Tatăl ca să învețe pe oameni ascultarea de Dumnezeu”, a reliefat Întâistătătorul Bisericii noastre.