Grupul folcloric „Izvoraşul“, pe urmele vechilor cântări

Pentru cultura naţională, brandul „Izvoraşul“, datorat părintelui folclorist Gheorghe Dumitrescu - Bistriţa, a însemnat atât o acumulare de spirit popular sensibil în toate formele sale tradiţionale de expresie, cât şi o împărtăşire generoasă a creaţiilor autentice plămădite în vatra satului. Sub semnul acestei tradiţii, încărcate de tainicul fiinţial al dorurilor nespuse, al cutumelor vii şi al credinţei nestrămutate, a luat fiinţă Grupul vocal-instrumental „Izvoraşul“, aflat sub grija şi binecuvântarea Preasfinţitului Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.

Satul, această realitate conceptuală care tinde către o desacralizare progresivă, centrul multor ideologii elitiste, piatra unghiulară a semănătorismului, s-a lăsat descoperit, dar nu pe de-a-ntregul, am putea spune. Cel puţin, din punct de vedere muzical, cercetătorii în domeniul etnomuzicologiei afirmă că încă sunt foarte multe cântece plămădite în sânul şi din fiinţa satului românesc, necunoscute, unele chiar pierdute pentru totdeauna.

Un grup folcloric sub binecuvântare arhierească

Din dragoste pentru cântec şi pentru valorile autentice româneşti, la Turnu Severin, o mână de teologi, trecuţi prin şcolile de profil ale Olteniei şi prin Conservatorul de la Bucureşti, au iniţiat un proces de restaurare a cântecului bătrânesc şi de redăruire a acestuia culturii naţionale. Aşa a luat fiinţă Grupul folcloric „Izvoraşul“, din dorinţa de a continua eforturile de punere în lumină a folclorului românesc, eforturi începute pe plaiurile Mehedinţiului cu aproape un secol în urmă de prima revistă de folclor din ţara noastră, „Izvoraşul“ părintelui Gheorghe Dumitrescu Bistriţa.

Cei cinci membri ai grupului fac parte şi din Corul „Kinonia“ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, condus de arhid. drd. Adrian Cristian Maziliţa, dirijor şi totodată mentor în ceea ce priveşte latura sensibilă a interpretării muzicale. Cu binecuvântarea ierarhului locului, PS Nicodim al Severinului şi Strehaiei, a urmat o perioadă de cercetare colectivă a celor mai frumoase piese care rămăseseră uitate pe nişte coli îngălbenite de trecerea timpului, a căror notare cu creionul le făcea şi mai greu de descifrat.

„Cântece vechi olteneşti“, primul CD al „Izvoraşilor“ mehedinţeni

Rezultatul acestei munci dificile, dar minunate a fost CD-ul de muzică populară „Cântece vechi olteneşti“, lansat pe 19 noiembrie 2012, în Sala „Mitropolit Nestor Vornicescu“ a Episcopiei Severinului şi Strehaiei. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa unor oaspeţi de seamă, precum oameni de cultură, interpreţi de muzică populară, oficialităţi locale, dar şi preoţi şi profesori de religie din Mehedinţi.

Materialul discografic este înregistrat în condiţii deosebite împreună cu o parte a formaţiei instrumentale „Doina Gorjului“, dirijată de maestrul Marcel Parnica. Textul şi melodia cântecelor, aşa cum arătam mai sus, au fost descoperite de către Mihai Corcodel într-o copie a unui manuscris cu melodii populare olteneşti, notate cu ajutorul neumelor bizantine pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, de către preotul şi folcloristul Ştefan Bazilescu.

De la debutul de anul trecut, Grupul „Izvoraşul“ a susţinut câteva reprezentaţii publice, participând şi la evenimente culturale de tot felul, făcând din descoperirea şi interpretarea cântecului vechi românesc un scop al propriei existenţe. De asemenea, membrii grupului au participat la mai multe emisiuni de radio şi televiziune, pentru a promova cât mai bine adevăratele comori ale folclorului autohton. În prezent, se doreşte înregistrarea unui nou CD, de această dată cu cântece de stea specifice zonei folclorice Mehedinţi, dar şi a altor piese vechi.

Gânduri şi sentimente la început de drum

Nimic nu este mai plăcut auzului decât o entitate sonoră care, înainte de a se stinge, zvâcneşte cu toată puterea înapoi în existenţă, reinventându-se, regenerându-se şi căpătând noi mijloace de expresie. Aşa se întâmplă şi cu piesele culese de Grupul „Izvoraşul“, care propun o orchestraţie aparte, simplistă, cât mai aproape de „sărăcia“ armonică şi instrumentală originală. Crezul grupului constă în convingerea că dincolo de tot ceea ce este comercial, oamenii, ascultători şi iubitori de folclor, au capacitatea să recunoască şi să aprecieze un alt fel de muzică, aşa cum se cânta ea la început. Trebuie ştiut că ţăranul român nu a mers la şcoli înalte, şi totuşi, creaţia lui este sursă şi subiect de studiu al celor mai renumite instituţii muzicale. Acea creaţie plină de respect şi de contemplare, de responsabilitate şi libertate folosită pozitiv nu mai este, din păcate, şi preocuparea interpreţilor de astăzi. Folclorul nu se „fabrică“ de un singur individ, ci este cules din sânul comunităţii, făurit fiind de conştiinţa colectivă şi nedespărţit de bunul-simţ care îl caracterizează şi îl recomandă.

Nu avem dreptul de a judeca pe nimeni, dar avem dreptul şi obligaţia de a aduce la lumină ceea ce este adevărat, bun, frumos şi peren; avem plăcerea şi dragostea de a cânta cântecele înaintaşilor noştri şi de a le dărui şi altora. Nu putem rămâne insensibili la subiectele şi motivele moralizatoare ale cântecelor vechi, nu putem trece cu vederea esteticul formelor în adevărata lor splendoare: simple, sincere şi recurente. Mai sunt încă foarte multe capodopere ţărăneşti care aşteaptă să fie descoperite, mare parte din ele fiind codate în limbajul muzical bisericesc, de unde se vede atât preocuparea oamenilor Bisericii de a culege şi a conserva această formă de artă discontinuă, efemeră şi perisabilă, cât şi incapacitatea celorlalţi muzicieni de a le descifra.

Acest lucru nu poate să însemne decât că Biserica, cea care a fost mereu creatoare, susţinătoare şi promotoare de cultură, îşi asumă prin munca celor cinci tineri, şi nu numai a lor, responsabilitatea rectitoririi acestor monumente vii, a redifuzării lor în lumea care le-a dat fiinţă şi chip.

Considerăm că asemenea dorinţe şi iniţiative trebuie încurajate, căci singurul câştigător este însuşi poporul acesta, văduvit de multe ori de propria zestre şi invadat de forme şi manifestări străine duhului naţional. (Cătălin Cernătescu, membru al Grupului „Izvoraşul“)