Hirotesia, o chemare la semănatul virtuţilor

Ieri, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,a hirotesit întru duhovnic unsprezece preoţi.   

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei de hirotesie importanţa slujirii ca părinte duhovnicesc. „Cine nu este duhovnic nu poate pronunţa în numele Domnului dezlegarea de păcate, nici pentru cei vii, nici pentru cei morţi. De aceea, este foarte important să cunoaştem lucrarea harului preoţiei în slujirea de duhovnic. Înainte, nu oricine era preot devenea automat şi duhovnic, ci această putere şi slujire apostolică a fost transmisă numai episcopilor. Mai târziu, din înmulţirea rapidă a parohiilor şi a numărului preoţilor, episcopii au ales dintre preoţii cei mai vrednici pe unii care să fie duhovnici. În general, se alegeau preoţi în vârstă, cu experienţa vieţii duhovniceşti şi cu multă înţelepciune. Primii duhovnici mai cunoscuţi la noi au fost cei din mănăstiri; după aceea, când Biserica s-a organizat şi a înfiinţat şcoli de teologie, altele decât cele din mănăstiri, atunci s-a extins slujirea de părinte duhovnicesc sau de duhovnic şi la preoţii de mir, astfel încât astăzi, după o anumită pregătire, fiecare preot de mir este hirotesit duhovnic, pentru ca acolo, în parohie, credincioşii să aibă aproape duhovnicul. Se consideră că această pregătire teologică şi spirituală din timpul seminarului şi facultăţii este o pregătire care constituie un început, pentru că pregătirea în vederea duhovniciei continuă toată viaţa. Această artă duhovnicească de a vindeca sufletul de rănile păcatelor, de a-l face pe om să crească duhovniceşte, de a-l hrăni cu hrană din Sfintele Scripturi şi din scrierile sfinţilor şi mai ales de a-i purta în rugăciune pe cei pe care îi avem ca fii duhovniceşti este o lucrare de toată viaţa. De aceea, ceea ce astăzi s-a dăruit este un început pentru o lucrare, este o chemare la un seceriş, dar şi o chemare la semănatul virtuţilor şi la cultivarea lor în sufletele credincioşilor. În vremea noastră spovedania este foarte necesară şi este de mare folos ca părintele duhovnicesc să ofere sfatul lui, care trebuie să se bazeze pe înţelepciunea din Sfintele Scripturi şi din scrierile sfinţilor, nu pe păreri proprii şi egoiste sau pline de orgoliu. Duhovnicia nu este atât de grea ca sfat dat altora, ci este foarte grea ca rugăciune permanentă pentru cei pe care i-am primit la spovedanie. De asemenea, cei care se spovedesc au datoria să se roage pentru duhovnicul lor, ca Dumnezeu să-l ocrotească, să-l lumineze şi să îl inspire să dea sfatul cel mai bun. Această Taină este taina iubirii Preasfintei Treimi“, a spus Preafericirea Sa.

 

Patriarhul României le-a oferit preoţilor câte un molitfelnic şi câte o cruce de binecuvântare.