Hirotesii întru duhovnic la Reşedinţa Patriarhală

Şase preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor, care au promovat examenul de duhovnicie, au primit miercuri, 9 decembrie 2020, hirotesia întru duhovnic. Slujba a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei de hirotesie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că hirotesiile întru duhovnic sunt necesare, mai ales în perioada postului, când numeroşi credincioşi doresc să se spovedească şi să se împărtăşească mai des. „Această slujire părintească, duhovnicească şi apostolească, după cum este numită în cărţile noastre de cult, este de mare folos pentru creşterea şi înnoirea duhovnicească a credincioşilor. Preoţia nu este doar o Sfântă Taină prin care se săvârşesc slujbele liturgice, ci şi o lucrare sfântă de creştere duhovnicească. De aceea, părintele duhovnicesc, în înţelesul Sfinţilor Părinţi, este cel care îndrumă pe fiii şi fiicele duhovniceşti pe calea mântuirii. Este vorba de un ajutor dat credincioşilor ca ei să trăiască programul de la Botez, de lepădare de Satana şi de toate lucrările lui şi de toţi slujitorii lui, şi de unire cu Hristos, pe Care creştinii ortodocşi Îl mărturisesc ca fiind Dumnezeu şi Împărat”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a reliefat că Spovedania înnoieşte Taina Botezului pe parcursul vieții omului: „Sfinţii Părinţi ai Bisericii nu recomandă împărtăşirea deasă, ci spovedania deasă şi aceasta înseamnă curăţirea de păcate prin mărturisirea lor, dar şi dorinţa de a pune început bun, de a cultiva virtutea răbdării, a credinţei în vreme de încercare, precum şi bucuria săvârşirii faptelor bune”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că un părinte duhovnicesc este în primul rând un rugător pentru cei ce vin să se spovedească. „Părintele duhovnicesc trebuie să îi poarte în rugăciune pe toţi fiii şi pe toate fiicele duhovniceşti care se spovedesc la el, după cum toţi fiii şi toate fiicele duhovniceşti trebuie să se roage pentru sănătatea, mântuirea şi ajutorul duhovnicului. Duhovnicul nu este un dezlegător de păcate în mod mecanic, ci este, aşa cum spune Canonul 102 al Sinodului Trulan din anul 692, un doctor care ştie să folosească şi medicamente dulci, şi mai amare, după cum este nevoie pentru îndreptarea credincioşilor. El nu este atât de mult un judecător, cât este un vindecător, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Duhovnicul este un îndrumător”, a arătat Preafericirea Sa.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a mai spus că duhovnicul trebuie să arate iubire milostivă faţă de cei care se pocăiesc. „După cum tatăl din Parabola fiului risipitor s-a bucurat când fiul său risipitor s-a întors acasă, tot aşa un părinte duhovnicesc sau un duhovnic se bucură când credincioşii vin la casa Domnului să se spovedească, să se pocăiască şi să ceară iertare de păcate şi ajutor pentru nou început de creştere în viaţa creştină duhovnicească. De asemenea, duhovnicul trebuie să arate lumina Evangheliei lui Hristos, care luminează pe tot omul ce vine în lume, şi aceasta înseamnă că învăţătura duhovnicului este una bazată pe Sfânta Scriptură şi pe scrierile şi canoanele Sfinţilor Părinţi. Duhovnicul trebuie să transmită căldura rugăciunii prin Duhul Sfânt, Care ne ajută să ne rugăm, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, «căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite» (Romani 8, 26). În concluzie, întreaga iubire a Sfintei Treimi se arată prin iubirea milostivă a duhovnicului, prin lumina Evangheliei pe care el o transmite şi prin puterea rugăciunii stăruitoare sau fierbinţi pe care o arată fiilor duhovniceşti, pentru că adesea oamenii ştiu ce au de făcut, dar nu pot singuri. Adesea, ei au nevoie ca cineva să se roage pentru ei, să-i ajute şi să-i încurajeze. Această lucrare sfântă este o lucrare de echilibru. Un duhovnic bun evită extremele. El evită atât relativismul, sau laxismul, cât şi rigorismul exagerat. Pentru că dacă spunem: aşa sunt vremurile, mergem înainte, ne adaptăm oricum, aceasta înseamnă un relativism, şi în loc să-l vindecăm pe om, îl lăsăm să meargă mai departe spre prăpastie, iar dacă suntem prea rigorişti şi exageraţi, conducem pe unii la deznădejde. De aceea, Canonul 102 Trulan spune că un duhovnic trebuie să fie ca un medic: să cunoască şi asprimea, şi blândeţea şi să le aplice potrivit temperamentului, vârstei (duhovniceşti şi fizice), culturii, sensibilităţii şi dispoziţiei fiecărui credincios”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Clericii care au primit miercuri, 9 decembrie 2020, hirotesia întru duhovnic sunt: pr. Vasile Alexandru de la Parohia Șoimari, Protoieria Vălenii de Munte, județul Prahova; pr. Sorin Argintariu de la Parohia „Sfântul Ioan”-Piaţă, Protoieria Sector 3 Capitală; pr. Gheorghe Chascear de la Parohia Câmpulung la Tisa, Vicariatul Ortodox Ucrainean din Sighetu Marmației, județul Maramureș; pr. Andrei-Bogdan Caţan, Parohia Băltița, Protoieria Ploiești Sud, județul Prahova; pr. Justin-Florin Dumitru, Parohia Dâmbu, Protoieria Ploiești Nord, județul Prahova; pr. Alexandru-Petruţ Enache, Parohia Poseşti, Protoieria Vălenii de Munte, județul Prahova.