Hirotesii întru duhovnic la Reședința Patriarhală

Arhiepiscopia Bucureștilor a organizat ieri, 22 noiembrie, examen de duhovnicie. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, slujba Hirotesiei întru duhovnic pentru 9 preoți care au promovat acest examen.

În cuvântul de învă­țătură adresat preo­ților, Patriarhul României a subliniat faptul că hirotesia întru duhovnic se primește în urma unui examen ce necesită parcurgerea unei bibliografii bogate și necesită un efort continuu de acumulare a cunoștințelor: „Duhovnicia se învață studiind mereu operele Sfinților Părinți, dar și din experiența altor duhovnici și din propria experiență. Uneori învă­țăm de la credincioși care sunt mai smeriți, mai postitori sau mai rugători decât noi. Nu doar credincioșii penitenți învață de la duhovnic, ci și duhovnicul de la credincioșii care sunt înain­tați în viața duhovnicească, cu o maturitate spirituală și o sensibilitate duhovnicească deosebită. Duhovnicul trebuie să fie un om care învață pe alții, dar care învață, la rândul lui, de la alții. În Ortodoxie, expe­riența Duhului Sfânt se face în primul rând prin relația dintre duhovnic și credinciosul care se spove­dește, deoarece adesea Duhul Sfânt lucrează prin duhovnic, prin sfatul bun care se dă ținând seama de personalitatea, de specificul fiecărei persoane”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că înțelepciu­nea de a gândi în Biserică împreună cu sfinții este normativă pentru Ortodoxie: „Toate sfaturile duhovnicului trebuie să se bazeze pe Sfânta Evanghelie, în primul rând, și pe scrierile Sfinților Părinți care sunt mai înaintați decât noi în experiență și au fost recunoscuți de Biserică prin viețuirea lor sfântă și prin scrierile lor sfinte. Orice soluție care se dă în Ortodoxie trebuie să fie dată în comuniune de gândire cu sfinții. Trebuie să avem o gândire eclesială, nu individualistă”.

„Iertarea de păcate este începutul eliberării de păcat”

Dincolo de dialogul purtat în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii, atât duhovnicul, cât și fiii duhovnicești au datoria de a se pomeni reciproc în rugăciune: „Preotul este un primitor al celor care vin să se spovedească, pentru că îi primește cu bucurie; este un îndrumător sau un luminător, dar este și un rugător în Duhul Sfânt. Nu este suficient să dăm sfaturi bune, trebuie să însoțim cu rugăciunea pe toți fiii și pe toate fiicele duhovnicești. Cu cât ai mai mulți fii duhovnicești, cu atât trebuie să te rogi mai mult, să-i cunoști, să-i pomenești în rugăciunile zilnice și mai ales la Proscomidie. Credincioșii care se spovedesc au datoria de a se ruga pentru duhovnicul lor, iar preotul duhovnic are datoria de a se ruga pentru credincioșii care se spovedesc la el”.
Iertarea pronunțată de preotul duhovnic în urma spovedaniei este începutul eliberării de păcat, iar dacă penitentul nu mai săvârșește acel păcat este semn că iertarea a rodit deplin: „Dezlegarea înseamnă că prin harul lui Hristos, Care iartă păcatele, preotul duhovnic împăr­tășește iertarea de păcate, dar aceasta trebuie însoțită de o îndrumare spre eliberarea de păcat. Iertarea de păcate este începutul eliberării de păcat. Pentru eliberarea propriu-zisă de păcat este nevoie și de un efort din partea omului. Sfântul ­Vasile cel Mare spune că iertarea se dă de către preot prin Taina Spovedaniei, dar semnul că cineva a fost iertat deplin este faptul că penitentul nu mai săvârșește păcatul respectiv. Dumnezeu este Cel dintâi Care iartă, dar noi trebuie să arătăm că harul dat nouă spre eliberarea de păcat este bine folosit și îl facem roditor”, a îndemnat Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul României i-a îndemnat pe preoții duhovnici să fie înțelepți și folositori Bisericii cu multă responsabilitate pentru darul de a lega și dezlega păcatele spre mântuirea credin­cioșilor pe care îi păstoresc.