În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Hirotonie întru diacon la Catedrala „Sfântul Spiridon”-Nou din București
În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis patriarhal, din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul sfintei slujbe, la momentul îndătinat, ierarhul a hirotonit un nou diacon pe seama sfântului lăcaș.
Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul au făcut parte părintele Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal; părintele consilier patriarhal Teodor Gradinaciuc, directorul Radio TRINITAS; părintele Mihai Pavel, inspector patriarhal, precum și alți preoți și diaconi.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a prezentat viața și nevoințele sfântului cuvios român care s-a nevoit în pustiurile Țării Sfinte, subliniind faptul că două dintre coordonatele esențiale ale vieții sale au fost rugăciunea și grija față de cei suferinzi.
„Două aspecte esențiale ale vieții sale ne folosesc ca modele, mai ales în acest an în care îi cinstim în mod deosebit pe cei care s-au rugat și au cântat mult, slăvindu-L pe Dumnezeu prin rugăciune și cântare, făcând referire și la fiii Bisericii care au privit la oamenii aflați în suferință, pentru că Sfântul Ioan Iacob a fost și mare rugător, mare nevoitor, un cărturar care a fost premiant în anii de școală, având și darul poeziei, dar, mai ales, având sensibilitatea și atenția arătată față de omul aflat în suferință. Din cei 47 de ani ai vieții sale, Sfântul Ioan Iacob a trăit cea mai mare parte sub semnul rugăciunii și al slujbelor Bisericii. Rugăciunea a fost de timpuriu mângâierea acestui orfan care s-a lăsat în grija lui Dumnezeu. În ceea ce privește sensibilitatea lui față de omul aflat în suferință, știm că Sfântul Ioan Iacob chiar mai înainte de a deveni monah a fost ucenicul părintelui Iov Burlacu care se îngrijea de cei aproximativ 100 de călugări bătrâni și bolnavi ai Mănăstirii Neamț. (...) Mai mulți ani, dragostea lui față de cei aflați în suferință s-a manifestat printr-o îngrijire permanentă. În pustiul Betleemului era singurul care îngrijea de bolnavi. Nu doar de monahii care nu erau foarte mulți la număr, ci și de beduinii necreștini care apelau la călugării mănăstirii și cărora li se răspundea cu această dragoste poruncită de Mântuitorul Iisus Hristos. Așadar, modelul Sfântului Ioan Iacob nu este doar acela al unui sihastru care a iubit liniștea, ci el ni se oferă și ca model de slujire a celor aflați în suferință, a bolnavilor, a bătrânilor”, a spus ierarhul.
După intonarea Axionului, Preasfinția Sa a prohirisit întru diacon pe tânărul teolog Ilie-Iulian Drugan, pe seama Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis patriarhal, și a rostit un cuvânt de binecuvântare în care l-a felicitat pe noul hirotonit, îndemnându-l să urmeze exemplul strălucit de slujire al cântăreților și clericilor catedralei care au slăvit pe Dumnezeu împodobind sfintele slujbe cu frumoase cântări, cu devotamentul în slujire și cu dragostea față de toți fiii Bisericii.