Hram la Mănăstirea Măgura-Jina

Mănăstirea închinată Maicii Domnului de la Măgura-Jina şi-a sărbătorit marţi, 12 iulie, cel de-al doilea hram, al icoanei nefăcute de mână "Prodromiţa". Deşi este o sărbătoare locală la Muntele Athos, în special la Schitul românesc Prodromu, unde se află icoana făcătoare de minuni, obştea de la Măgura-Jina ţine în mod deosebit această sărbătoare.

Cu ocazia hramului, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, şi un sobor de preoţi şi diaconi au oficiat Sfânta Liturghie în biserica mare a mănăstirii. Drumul anevoios şi distanţa mare până în poiană, de la altitudinea de peste 1.150 de metri unde se află mănăstirea, nu i-a oprit pe credincioşii din localitatea Jina, de care aparţine administrativ aşezământul monahal, dar şi din alte localităţi să vină aici şi să se roage la slujbele religioase oficiate de hram. Nici renumiţii păstori cu familiile lor, aflaţi pe plaiurile de pe lângă Munţii Cibinului, Munţii Sebeşului şi Munţii Lotrului, n-au lipsit de la hramul mănăstirii ce le oferă de ani buni sprijin duhovnicesc în vieţile lor. Preoţii din localităţile apropiate, precum şi de mai departe s-au alăturat la Sfânta Liturghie exarhului administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, arhimandritul Visarion Joantă, protopopului de Sălişte, părintele Ioan Ciocan, şi duhovnicului mănăstirii, ieromonahul Nicon Sturza.

Icoana cu chip minunat

În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a vorbit despre icoana nefăcută de mână a Maicii Domnului de la Schitul Prodromu din Muntele Athos, icoană făcătoare de minuni încă de la început.

"Părinţii de la Prodromu au dorit să aibă şi ei o icoană protectoare a Maicii Domnului, întrucât tot Muntele Athos este ocrotit de Maica Domnului şi numit "Grădina Maicii Domnului". Călugării români de la Prodromu au cerut în secolul al XIX-lea unui pictor celebru din Iaşi să facă o icoană. Se vorbeşte despre această icoană ca făcătoare de minuni chiar din momentul în care ea a fost pictată. Se numeşte icoana al cărei chip este nefăcut de mână omenească. Pictorul nu a fost mulţumit de chipul Maicii Domnului, pentru că cel mai greu lucru este să pictezi faţa unui sfânt. Icoanele Maicii Domnului sunt nenumărate şi chipurile de pe ele sunt deosebite. Chipul duhovnicesc este cel transmis ca mesaj, la fel şi chipurile sfinţilor care, deşi asemănătoare, transmit ceva din viaţa şi sfinţenia lor. Se spune că pictorul respectiv a şters de mai multe ori chipul Maicii Domnului de pe icoană. Când s-a întors dimineaţa de la Priveghere, faţa Maicii Domnului era pictată şi reprezenta acest chip atât de senin şi blând. De aceea, icoana este cinstită cu o prăznuire, în special la Prodromu şi la mănăstirile care şi-au luat acest hram", a explicat Părintele Mitropolit.

În continuarea cuvântului de învăţătură, IPS Laurenţiu a vorbit despre cinstirea deosebită pe care o acordăm Maicii Domnului, ocrotitoarea şi mijlocitoarea noastră: "Prima diademă a Maicii Domnului este numirea ei de Născătoare de Dumnezeu. Nu este Născătoare de om, nici măcar Născătoare de Hristos, ci Născătoare de Dumnezeu. Biserica a avut probleme în definitivarea acestei dogme. Printr-un sinod ecumenic s-a stabilit această numire a Maicii Domnului. A doua diademă a Maicii Domnului este pururea fecioria sa. Dacă Fiul lui Dumnezeu este născut din veci din Tată, fără de mamă, prin întrupare, prin coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ, a intrat Hristos în pântecele Preacuratei, din mamă fără de tată, iar Maica Domnului a rămas pururea Fecioară. Acestea sunt taine pe care dacă nu le înţelegem cu mintea, trebuie să le primim cu credinţa. A treia diademă a Maicii Domnului este cinstirea deosebită pe care i-o aducem. Ea este mai cinstită decât îngerii", a spus IPS Laurenţiu.

Mănăstirea păstorilor

La final, ierarhul şi soborul de preoţi şi diaconi au înconjurat lăcaşul de cult cu o copie a icoanei "Prodromiţa". IPS Mitropolit Laurenţiu a sfinţit, apoi, icoanele şi pictura paraclisului mănăstirii, lăcaş de cult cu hramul Icoanei "Prodromiţa". Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frăţească în trapeza mănăstirii.

Aşezământul monahal de la Măgura-Jina, situat la graniţa dintre arhiepiscopiile Sibiului şi Alba Iuliei, a fost întemeiat în 1993, de monahia Maria Streulea, fostă vieţuitoare la Mănăstirea Râmeţ şi exclusă de aici prin decretul din 1959. Dorinţa ei de a reveni într-o mănăstire s-a concretizat după Revoluţia din 1989, când împreună cu credincioşii şi preoţii din Jina au cumpărat o parte din terenul actual, iar cealaltă parte a fost donată de o familie. Cu sprijinul păstorilor care-şi petrec mare parte din an pe aceste locuri, dar şi cu eforturile altor credincioşi, s-au construit biserica, corpul de chilii şi toate celelalte anexe. În 1999, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a sfinţit lăcaşul de cult. În 2009, monahia Maria Streulea a trecut la cele veşnice, iar actuala obşte, formată din 20 de maici, este condusă de monahia Olimpiada Barbu. Pentru păstorii din zonă, mănăstirea este o binecuvântare şi locul unde-şi găsesc liniştea, bucuria duhovnicească şi sprijinul necesar pentru a-şi continua munca.