Hramul Altarului de vară al Reşedinţei Patriarhale

La sărbătoarea Naşterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica), Altarul de vară din grădina interioară a Reşedinţei Patriarhale şi-a sărbătorit cel de-al doilea hram. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, împreună cu părintele arhimandrit Lucian Bujor, inspector eparhial. Cuvântul de învăţătură a fost rostit la final de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a vorbit despre naşterea şi viaţa Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, precum şi despre lucrarea misionară a Sfântului Ierarh Niceta de Remesiana, cinstit în Biserica noastră tot la 24 iunie.

Cel de-al doilea hram al Altarului de vară din grădina interioară a Reşedinţei Patriarhale este închinat Înaintemergătorului Domnului, deoarece aici se află o statuie în bronz a pruncului Ioan, copie a sculpturii celebrului artist Paul Dubois, care a realizat această operă în anul 1861 la Roma. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că sărbătoarea Naşterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul are temei în Sfânta Scriptură (Luca 1, 1-25; 57-68, 76, 80). Sfântul Ioan Botezătorul a fost un om ales, personalitatea şi lucrarea sa fiind prezise încă din Vechiul Testament prin Prorocul Isaia: „Un glas strigă: «În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru»” (Isaia 40, 4), şi prin Prorocul Maleahi: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele...” (Maleahi 3, 1). 

„Aceasta arată că Sfântul Ioan Botezătorul face parte dintr-un plan al lui Dumnezeu de mântuire a lumii. El este pregătitor al prezentării lui Iisus în faţa mulţimilor. De aceea, potrivit Tradiţiei, Botezătorul, din tinereţe, a trăit în rugăciune şi în post în pustie. (...) El a botezat mulţimile cu botezul pocăinţei, pentru a-i face pe oameni să conştientizeze că au nevoie de mântuire, de curăţire de păcate, de iertarea acestora. Sfântul Ioan Botezătorul avea o misiune, o chemare: să pregătească el personal calea Domnului, adică să pregătească momentul pentru a-L arăta pe Iisus mulţimilor, pentru a-L face cunoscut”, a spus Preafericirea Sa. 

Patriarhul României a reliefat apoi că rolul Sfântului Ioan Botezătorul era atât de a-L face cunoscut mulţimilor pe Iisus din Nazaret ca fiind Mesia, cât şi de a mărturisi dumnezeirea lui Iisus. Prin faptul că a fost născut din părinți înaintați în vârstă, Sfântul Ioan este mare ajutător al părinţilor care nu au copii. „Sfântul Proroc Ioan este rod al rugăciunilor părinţilor săi înaintaţi în vârstă. El este un dar al lui Dumnezeu pentru rugăciunile multe ale părinţilor săi. De aceea, este un mare ajutător al părinţilor care doresc să aibă copii, dar încă nu au. Deci, Sfântul Ioan Botezătorul, rod al rugăciunilor, născut din părinţi înaintaţi în vârstă, este şi el un om al rugăciunii, al postului, al smereniei, al vieţii duhovniceşti. De aceea, el a fost considerat la fel ca Sfântul Ilie, un înaintemergător al monahilor, al asceţilor, al nevoitorilor în pustie”, a arătat Preafericirea Sa. 

Părintele Patriarh Daniel a explicat de ce Sfântul Ioan este numit proroc. „El a prorocit că Mesia va veni, iar Acesta va boteza pe oameni cu Duh Sfânt şi cu foc. Această profeţie s-a împlinit la Cincizecime, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli în chip de limbi de foc. A mai profeţit zicând: «Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii». Or, mielul care era adus jertfă la Templu pentru păcatele oamenilor era mielul pascal. Prin aceasta, Sfântul Ioan a profeţit că jertfa lui Iisus va avea loc la sărbătoarea Paştilor iudeilor (...). Aşadar vedem cât de mare a fost puterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul de a prevedea aceste două lucrări mari şi sfinte: jertfa de pe cruce a Mântuitorului în apropierea Paştilor iudaice şi Pogorârea Duhului Sfânt în chip de limbi de foc”, a subliniat Patriarhul României. 

La final, Preafericirea Sa a amintit şi de Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana, părintele ocrotitor al daco-romanilor. „Acesta a fost un episcop-apostol creştinător al străbunilor noştri daco-romani din părţile Daciei Mediterranea. El s-a născut la Bela Palanka în jurul anului 338 şi a devenit un foarte bun episcop în oraşul Remesiana. A convertit o mulţime de daco-romani, dar a predicat Evanghelia şi la goţi, şi la huni, la unele popoare migratoare. S-a remarcat prin folosirea cântărilor în misiunea sa. Cea mai cunoscută cântare a sa compusă în limba latină este «Te Deum laudamus – Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm». A scris mai multe cateheze pentru pregătirea celor care se botează. Sfântul Niceta de Remesiana a păstorit 48 de ani eparhia sa, între anii 366 şi 414 şi este apostolul daco-romanilor din sudul Dunării”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre. De asemenea, Preafericirea Sa le-a urat tuturor celor care poartă numele de Ioan sau de Niceta ori derivate din aceste nume mulţi ani binecuvântaţi, sănătate şi mântuire.