Hramul Bisericii Obedeanu din Craiova

Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ - Obedeanu şi-a serbat marţi, 21 mai, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu pr. Grigore Vulcănescu, consilier cultural în cadrul Arhiepiscopiei Craiovei.

Biserica Obedeanu se înscrie în rândul celor mai vechi şi mai nobile lăcaşuri de cult ale oraşului Craiova. Vechi aşezământ boieresc, datând încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ctitoria paharnicului Constantin Obedeanu stă alături de cele mai vechi biserici din zid din Cetatea Băniei - „Sfântul Ilie“ (1720), „Sfântul Gheorghe“ - Vechi (1730) şi „Sfântul Ioan Sebastian“ (1742) -, celelalte aşezăminte din acea perioadă fiind construite din lemn. Biserica este aşezată în partea de vest a oraşului, lângă vechea barieră a cartierului Brestei, fiind ridicată în 1748-1753. Este singura biserică din cărămidă din prima jumătate a veacului al XVIII-lea care şi-a păstrat intactă pisania de la zidire. Deşi bătrânii o numeau adeseori mănăstire, Biserica Obedeanu nu a avut niciodată regim monastic. Denumirea pe care biserica a adoptat-o are legătură cu înfăţişarea ei măreaţă, înconjurată de jur împrejur de mai multe dependinţe, având, de asemenea, numeroase proprietăţi, întocmai precum mănăstirile vremii. Statutul juridic al sfântului lăcaş a fost de „aşezământ“, pentru a fi adăpostit de pretenţiile călugărilor athoniţi de închinare. Un lucru vrednic de ştiut în acest sens mai este şi faptul că paharnicul Constantin Obedeanu, ctitorul principal, a ridicat-o spre folosul duhovnicesc al familiei sale şi al credincioşilor din împrejurimi, întocmai cum îi promisese Maicii Domnului. Chiar în hrisovul de întărire a testamentului ctitorului, de la 1753, se arată că biserica era deservită de trei preoţi de mir. Marele istoric Nicolae Iorga, deşi o numeşte „mănăstire“, precizează că ea a fost deservită întotdeauna de preoţi de mir, şi nu de călugări.