Hramul Bisericii „Sfântul Ioan Iacob“ din Capitală

Parohia „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț“ din car­tierul bucureștean Titan și-a serbat ieri, 5 august, hramul. În biserica de lemn a parohiei ocrotite de acest sfânt român foarte apropiat ca timp de vremurile noastre, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Deși prăznuirea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț a fost săvârșită anul acesta într-o zi de rând, numeroși credincioși din București au poposit la biserica închinată acestui sfânt din cartierul Titan, din apropierea parcului „Gheorghe Pe­trașcu”. Din soborul de slujitori care s-au rugat la Sfânta Liturghie împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul au făcut parte: părintele Florin Busuioc, protoiereul Protopopiatului Sector 3 Capitală, părintele Ilie Filip, parohul Parohiei „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” din sectorul 3, precum și alți preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup psaltic format din tineri teologi. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul l-a hirotonit întru preot pe diaconul George Vlad, pe seama Parohiei Radila, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, din Protopopiatul Ploiești-Nord, judeţul Prahova. 

În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre viața și personalitatea Sfântului Ioan Iacob Românul. „Acest sfânt a odrăs­lit în sânul poporului român dintr-o familie de țărani săraci, din ținutul Dorohoiului, acolo unde, după cum el însuși mărturisea, în vremea copilăriei lui, atunci când ploua nu se putea merge de la o casă la alta. Atât de mare era noroiul, care trona luni la rând. Sfântul Ioan Iacob s-a născut pe 23 iulie 1913 și a primit la botez numele Ilie. Părinții săi se numeau Maxim și Ecaterina. La câteva luni după nașterea fiului, Ecaterina s-a mutat la Domnul, iar doi ani mai târziu a murit și tatăl lui. Până la 11 ani, sfântul a fost crescut de bunica sa, Maria”, a spus Preasfinția Sa. După terminarea studiilor și-a închinat viața lui Dumnezeu la Mănăstirea Neamț. Sfântul Ioan Iacob a mers în cele din urmă în Palestina, unde a dus o viață aspră, plină de nevoințe și rugăciune. „Sfântul român a petrecut în Țara Sfântă din anul 1936 până în 1960, când s-a mutat la Domnul. În această perioadă de timp, care reprezintă aproape jumătate din viața sa pământească, a fost viețuitor la Mănăstirea «Sfântul Sava», apoi luat prizonier într-un lagăr britanic deoarece România a fost considerată țară inamică în al Doilea Război Mondial de către Marea Britanie, după care a fost egumen și preot slujitor la Schitul «Sfântul Ioan Botezătorul» din preajma Iordanului, iar în ultimii opt ani ai vieții a fost sihastru în pustiul Hozevei”, a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul.