Hramul ctitoriei Sfântului Antim Ivireanul din Bucureşti

Mănăstirea Antim din București a fost neîncăpătoare vineri pentru cei care au dorit să participe la sfintele slujbe și să petreacă câteva momente de reculegere duhovnicească. Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un ales sobor de slujitori, a săvârşit Sfânta Liturghie în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, și a binecuvântat pe credincioșii care au adus cinstire sfântului ctitor al uneia dintre cele mai frumoase mănăstiri din Capitală.

 În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Luca 12, 32-40, Preasfinţitul Părinte Varlaam Plo­ieș­teanul a precizat că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor pe marele mitropolit şi tipograf al Ţării Româneşti, Sfântul Antim Ivireanul, în anul 1992, pentru că acesta este considerat unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii noastre. „Sfântul Antim Ivireanul a avut un rol unic în istoria Bisericii noastre. Viaţa sa a fost una sfântă, plină de osteneli, aşa cum a subliniat şi Evanghelia rânduită să se citească în ziua pomenirii lui, osteneli prin care el s-a asemănat slugilor înţelepte, care l-au aşteptat treze, adică în stare de lucrare, pe stăpânul lor, Mântuitorul Iisus Hristos. Trebuie subliniat, îna­inte de toate, că dacă istoria Bisericii noastre străluceşte de pomenirea şi amintirea unor mari ierarhi cărturari, a multor ierarhi cu viaţă sfântă, Sfântul Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, cu toate că a fost un om străin de neamul acesta prin originea sa georgiană, prin viaţa, activitatea şi grija lui pastorală faţă de turma încredinţată lui, s-a identificat până la moarte cu poporul peste care a fost pus arhipăstor”, a explicat Episcopul-vicar patriarhal.

De asemenea, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a prezentat contextul în care sfântul ierarh a ajuns în Țara Românească.

 „El s-a născut în jurul anului 1650, în Georgia, numită şi Iviria. În vremea aceea, Georgia era adesea invadată de trupele Imperiului Otoman, care a şi ocupat mari părţi din ea. Tânărul Andrei, căci aşa se numea Sfântul Antim din Botez, a fost luat rob şi a ajuns la Istanbul, vechiul Constantinopol, slava creştinilor răsăriteni. Acolo, el a ştiut să transforme acea stare de plâns pentru alţii într-o perioadă foarte eficientă. A învăţat limba greacă, limba turcă a imperiului cotropitor, limba arabă şi limba slavonă. Din familie cunoştea foarte bine limba maternă, georgiană, şi, de asemenea, a deprins la Istanbul arta broderiei, a desenului, a picturii și alte meșteșuguri. Văzând darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe tânărul Andrei, Patriarhul Ierusalimului Dositei l-a răscumpărat cu bani mulţi de la turci”, a spus Preasfinţia Sa.

După ce Sfântul Antim s-a călugărit la Constantinopol, acesta a venit apoi în Ţara Românească. „Există mărturii că înainte de a veni în Ţara Românească a fost la Iaşi, unde domnea Gheorghe Duca, ctitorul Mănăstirii Cetăţuia (...). La scurt timp, după ce în 9 noiembrie 1688 tânărul Constantin Brâncoveanu a primit cârma Ţării Româneşti, tânărul monah Antim, atras de prestigiul noului domn, a venit la Bucureşti, la Curtea Domnească. Îl găsim deja în jurul anului 1690 la tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti. În 1691, tânărul tipograf Antim a publicat o lucrare intitulată «Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon» (...). În cei peste 25 de ani de activitate tipografică, Sfântul Antim a tipărit el însuşi 39 de cărţi, din care 24 în limba română. Iar la alte 26 de cărţi s-a ocupat de supravegherea lor ca ele să iasă în cele mai bune condiţii. 65 de cărţi într-o perioadă atât de scurtă şi într-o epocă atât de frământată ca aceea înseamnă o lucrare extraordinară. În 1694 a fost numit stareţ la Mănăstirea Snagov, din apropierea Bucureştilor, unde a rămas până în 1704. Aici a înfiinţat el însuşi o a doua tipografie, unde, de asemenea, a publicat multe cărţi în limbile română, greacă, slavonă şi arabă. În 1705, pentru activitatea sa atât de bogată, pentru viaţa lui evlavioasă, Sfatul Domnesc l-a ales Episcop al Râmnicului, unde a păstorit mai mult de trei ani, până când în 21 februarie 1708 a fost înscăunat, în prezenţa patriarhilor Alexandriei şi Ierusalimului, Mitropolit al Ţării Româneşti. A lucrat într-o colaborare foarte strânsă cu voievodul Constantin Brâncoveanu”, a reliefat ierarhul.

Preasfinţia Sa a mai subliniat că, deşi Sfântul Antim Ivireanul a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică, a fost condamnat la închisoare pe viaţă şi a îndurat multe suferinţe, umilinţe şi chinuri, fiind în cele din urmă omorât, totuşi, creştinii şi urmaşii lui în scaun l-au socotit întotdeauna un mucenic, aşa cum a fost socotit şi Sfântul Constantin Brâncoveanu. „În 1916, când s-au împlinit 200 de ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a propus canonizarea sa. Însă împrejurările de atunci, adică intrarea României în Primul Război Mondial, i-au împiedicat pe membrii Sinodului să ducă la bun sfârşit această propunere. A venit apoi perioada interbelică, cu frământările ei, apoi a venit perioada comunistă când, deşi s-a adus în discuţie din nou canonizarea sfântului, s-a convenit că trebuie mai întâi să se obţină ridicarea caterisirii pronunţate de Patriarhul Ieremia al III-lea al Constantinopolului. Lucrul acesta s-a întâmplat în martie 1966, când la insistenţele vrednicului de pomenire Patriarhul Justinian al României, Patriarhul Atenagora al Constantinopolului a anulat condamnarea nedreaptă. În iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a proclamat canonizarea Sfântului Antim Ivireanul”, a explicat Preasfinţia Sa.

La final, protosinghelul Vicenţiu Oboroceanu, stareţul Mănăstirii Antim, i-a oferit Prea­sfin­ţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. La slujbă au fost prezenţi şi Excelenţa Sa domnul Nikoloz Nikolozishvili, ambasadorul Geor­­giei în România; Nino Phi­phia, consilier al ambasadorului Geor­giei în România, şi Zurab Kipi­ani, ataşat militar al Ambasadei Georgiei în România.