Hramul istoric al Catedralei Mitropolitane din Iași

Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cel mai mare lăcaș de cult din capitala Moldovei, şi-a sărbătorit marţi, 2 februarie, hramul istoric - sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu alți șase ierarhi. Un număr limitat de credincioși a fost prezent la slujba arhierească în interiorul catedralei, respectându-se măsurile de distanțare sanitară.

Hramul istoric al Catedralei Mitropolitane din Iaşi a început luni-seară prin săvârşirea slujbei de priveghere de către Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de psalții Corului „Chivotul” al catedralei.

Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii Întâmpinării Domnului a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chiși­nău­lui, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Înaltprea­sfin­ți­tul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Suce­vei şi Rădăuţilor, Înaltprea­sfin­țitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Prea­sfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, și Prea­sfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Din soborul de slujitori au făcut parte stareți din arhiepiscopie, părinți profesori și preoți din Republica Moldova.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Sanctus” al Catedralei Mitropolitane, dirijat de Costel Mirel Nechita, precum şi de psalţii catedralei.

„Dreptul Simeon este punctul de interferență al celor două Testamente”

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, care a evidențiat faptul că sărbătoarea Întâmpinării Domnului reprezintă „cadrul de întâlnire între cele două Testamente, cel Nou și cel Vechi”: „Dreptul Simeon este punctul de interferență al celor două Testamente. Contemplând profunzimea acestei sărbători și lăsând misterul să vorbească el însuși în inima noastră, vom înțelege că Dumnezeu ne revelează imaginea Bisericii spirituale, în ipostaza ei de Trup Tainic al Mântuitorului. Cu ochi de gând vedem pe Pruncul Iisus, în Care se găsește toată plinătatea dumnezeirii, ca Împărat al slavei intrând solemn în Templul Vechiului Testament, El Care era Templul Noului Testament. El nu avea nevoie să respecte această cutumă a Legii vechi, dar totuși o face, așa cum, mai târziu, pe malul Iordanului, Se va duce la Ioan să-i ceară Botezul Pocăinței, deşi nu avea nevoie de iertarea păcatelor. (…) Când este vorba de un eveniment mântuitor, precum cel de astăzi, nu trebuie să rămânem doar la aspectul exterior al acestuia. În prezentarea Pruncului Iisus la Templu trebuie să vedem icoana sau imaginea fiecăruia dintre noi, care ne aducem aminte de intrarea noastră, la patruzeci de zile de la naștere, în Biserica slavei, pentru a primi renașterea prin apă și Duh, Botezul și celelalte taine de inițiere, Mirungerea și Euharistia. Icoana Întâmpinării Domnului întruchipează toate aceste Taine mântuitoare”.

„În al doilea rând, icoana Întâmpinării Domnului este simbolul Sfintei Euharistii. În iconografia ortodoxă vedem pe Maica Domnului care oferă pe Pruncul Iisus Dreptului Simeon, care Îl primește cu mâinile întinse. Deci, înțelegem acum că în peștera Betleemului (numit și Casa Pâinii) a coborât din ceruri ca pe o scară (Maica Vieții noastre, Fecioara Maria) Pâinea Vieții (Hristos), pe care dacă o mănâncă cineva, nu mai moare. Simeon nu trăia decât numai pentru această întâlnire prin care i s-au împlinit așteptările sale. Așadar, putem numi sărbătoarea de astăzi «Întâlnire spre împlinire», deoarece atunci când te împărtășești cu Hristos euharistic, te împlinești și te odihnești întru El. După ce L-a simțit pe Dumnezeu în brațele sale și s-a odihnit întru Dânsul, Dreptul Simeon a exprimat, din inspirația Duhului Sfânt, cunoscuta rugăciune «Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne…»”, a adăugat Arhiepiscopul Romanului și Bacăului în cuvântul de învățătură.

„Mergem la casele noastre cu bucuria că ne-am întâlnit cu Domnul”

La finalul slujbei a adresat un scurt cuvânt credincioșilor prezenți Înaltpreasfințitul Părinte Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: „Am nădejdea că noi, cei de față, cât și cei asemenea nouă luăm și vom lua chipul bătrânului Simeon, așteptându-L pe Domnul să vină în viețile noastre. «Împărate Ceresc, vino și Te sălășluiește întru noi» - rostim în rugăciune și sperăm să se împlinească. De asemenea, să avem bucuria întâlnirii cu Dumnezeu încă din această viață, ca pregustare a întâlnirii noastre finale cu Domnul, Care, nădăjduim, ne va spune cuvântul Său - «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, și moșteniți Împărăția» -, iar noi vom răspunde așijderea cu Dreptul Simeon: «Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne». Împlinirea scopului viețuirii noastre este întâlnirea cu Domnul. Mergem așadar la casele noastre cu bucuria că ne-am întâlnit cu Domnul, precum altădată bătrânul Simeon în Templul din Ierusalim”.

Trei hramuri pentru Catedrala Mitropolitană

Pe lângă hramul Întâmpinării Domnului, Catedrala Mitropolitană din Iaşi mai are hramurile „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” - ocrotito­rul vechii catedrale. Hramul cel mai cunoscut al Catedralei Mitropolitane este pe 14 octombrie, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. De asemenea, o altă sărbătoare importantă este pe 26 ianuarie, când este cinstit Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, ale cărui sfinte moaște se află în catedrală.

Hramul istoric al Catedrale Mitropolitane din Iaşi a fost preluat de la Biserica Stratenia, ce se afla înainte în locul edificiului. Actul de naştere al sfântului lăcaş este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza din anul 1826, însă construcţia propriu-zisă se datorează Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Lucrările au început în anul 1833, catedrala fiind construită prin eforturile unor arhitecţi austrieci, ruşi şi români. Pictura în stil occidental a fost realizată de către pictorul bucureştean Gheorghe Tattarescu. Catedrala a fost sfinţită pe data de 23 aprilie 1887, la slujbă participând şi regele Carol I. Lucrările au fost finalizate sub păstorirea Mitropolitului Moldovei, Iosif Naniescu. În anul 1889, la Catedrala Mitropolitană au fost aduse moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi”.