Hramul istoric al Catedralei Patriarhale

Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi-a sărbătorit ieri, 21 mai 2018, în ziua Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena, hramul istoric. Sfânta Liturghie a fost săvârşită la Altarul de vară de lângă catedrală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La Sfânta Liturghie au fost prezenți și tineri din eparhii ale țării noastre, câștigători ai Concursului de creație „Unirea: libertate și unitate”.

Clerici, autorităţi ale statului, credincioşi din Capitală, precum şi pelerini veniţi din mai multe zone ale României au adus cinstire şi s-au rugat ieri, pe Colina Bucuriei, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. De dimineaţă, soborul de slujitori de la catedrală a purtat în procesiune racla cu moaștele Sfinților Constantin și Elena şi racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, spre baldachinul de pe Colina Patriarhiei, pentru a fi cinstite de credincioșii care au participat la sărbătoare.

Sfânta Liturghie a fost săvâr­șită de Patriarhul României împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Arge­șului și Muscelului, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În cuvântul de învăţătură, rostit după citirea pericopei evanghelice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile ce se desprind din troparul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. „Este un text în care se concentrează specificul chemării deosebite a Împăratului Constantin, pentru a dărui libertate creştinilor, pentru a construi o nouă cetate împărătească şi pentru a face o lucrare apostolică, misionară. Sfântul Constantin este chemat în mod deosebit la fel ca Sfântul Apostol Pavel, la o misiune, la o lucrare voită de Dumnezeu. De aceea, troparul spune: «Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale a pus, pe care păzeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni». Aici vedem că troparul face referire la chemarea Sfântului Apostol Pavel, care din prigonitor al Bisericii a devenit cel mai mare misionar al ei. Prin analogie, Sfântul Constantin cel Mare este chemat să ajute Biserica lui Hristos, după o perioadă lungă de persecuţii împotriva creştinilor, persecuţii întreprinse de împăraţii romani păgâni. El este primul împărat roman creştin care devine protector, apărător, păzitor şi ajutător al creştinismului. De aceea este cinstit ca un Apostol, pentru că a iubit pe Hristos şi Biserica Sa, și pe Sfinţii Apostoli”, a subliniat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit și despre însemnătatea actului de acordare a libertății creștinilor. „În anul 313, Împăratul Constantin emite Edictul de la Mediolanum, prin care dădea libertate de conştiinţă tuturor cetăţenilor. Acest edict de toleranţă, de libertate pentru toţi locuitorii imperiului, a însemnat mult, a însemnat încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor. Mai mult decât atât, Sfântul Constantin cel Mare a dăruit Bisericii averile confiscate în timpul persecuţiilor, a adus din exil pe toţi episcopii şi preoţii trimişi acolo, a dăruit chiar unele clădiri publice, numite bazilici, deoarece multe biserici fuseseră demolate în timpul persecuţiilor din timpul împăratului Diocleţian. El a făcut şi o lucrare reparatorie, a recompensat daunele suferite de creştini din partea împăraţilor de dinaintea lui. El a dăruit Bisericii mijloace materiale pentru a-i ajuta pe săraci, pe orfani, pe văduve şi a promulgat o mulţime de legi cu caracter social, a întărit familia creştină, a interzis adulterul şi uciderea pruncilor. De asemenea, a instituit ziua duminicii ca sărbătoare sau ca zi de odihnă în întreg imperiul, în anul 321”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Convocarea Sinodului I Ecumenic la Niceea

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre Sinodul I Ecumenic din anul 325 de la Niceea, prezidat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. „Sfântul Împărat Constantin a vorbit la sinod stând în picioare, din respect faţă de mulţi episcopi care au fost persecutaţi. Unora le lipsea un ochi, altora le lipsea o mână sau un picior, pentru că au fost mutilaţi în timpul persecuţiilor anticreştine. Acest sinod a formulat primele şapte articole din Crezul sau Simbolul Credinţei, apoi în anul 381 Sinodul al II-lea Ecumenic a formulat ultimele cinci articole din Crez. Sfântul Constantin cel Mare dorea unitatea imperiului, și dacă Biserica era dezbinată, se dezbina şi imperiul, de aceea, el a dorit să ajute Biserica şi s-o ferească de dezbinare”, a spus Patriarhul României.

Descoperirea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena

Preafericirea Sa a vorbit apoi despre lucrarea Sfintei Împărătese Elena de sprijinire a Bisericii creștine. „Sfânta Elena a fost trimisă în mod special de Sfântul Constantin să caute Crucea lui Hristos. De aceea, pe icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena se află Sfânta Cruce. Sfântul Constantin a văzut Crucea pe cer, în data de 28 octombrie 312, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea în pământ, în anul 326. Aceasta înseamnă că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul. Ea este scara pe care pământenii care cred în Hristos Cel răstignit şi înviat urcă la ceruri (...). În mod deosebit, Sfânta Elena este model de mamă educatoare, care a educat discret, dar eficient pe fiul său. Şi Edictul de la Mediolanum şi toate lucrările pe care le-a făcut Sfântul Constantin cel Mare în favoarea Bisericii, toate au fost inspirate de mama sa, Elena Împărăteasa”, a reliefat Preafericirea Sa.