Pelerinaj al credincioșilor pe muntele Ceahlău

Sute de credincioși au urcat vineri, 6 august, pe masivul montan Ceahlău pentru a participa la hramul Mănăstirii „Schimbarea la Față” și „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, situată la cota 1800.

Numeroşi pelerini din zona Moldovei, dar și din alte colțuri ale țării, au ajuns la mănăstirea de pe Ceahlău încă din seara zilei de joi, 5 august, participând la slujba de Priveghere, rugându-se într-un glas și dormind peste noapte fie în corturi, fie în încăperile Casei „Panaghia”.

În dimineața zilei de 6 august, după ce majoritatea pelerinilor au sosit prin cele două trasee - staţiunea Durău și Schitul Stănile - a fost oficiată Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, înconju­rați de un sobor de preoți și diaconi, la un altar amenajat în apropierea bisericii. Din soborul de slujitori au mai făcut parte, alături de protos. Casian Florea, stareţul Mănăstirii Ceahlău, și stareţi ai mănăstirilor din zonă, precum şi alţi preoţi din cadrul ­Arhiepiscopiei Iașilor. Răspunsurile la strană au fost date de tinerii care au participat în acest an la cea de-a VII-a ediție a pelerinajului pedestru „Pe urmele Sfinților Nemțeni”, parcurgând aproximativ 35 km pentru a lua parte la slujbele săvârșite la hramul bisericii Seminarului „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, dar și la sărbătorile mănăstirilor Ceahlău, Sihăstria și ­Sihla.

„Dumnezeu nu șade într-o inima mândră”

În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan a vorbit despre importanța covârșitoare a rugăciunii neîncetate în viaţa credincioşilor: „Muntele Tabor este numit de Sfântul Maxim Mărturisitorul muntele teologiei, adică muntele rugăciunii. Căci, cea mai adâncă și cuprinzătoare teologie este teologia rugăciunii. Pentru a fi pe cale, într-o lume așa cum este cea de astăzi, creștinul este chemat să fie om al rugăciunii. Ne întrebăm, adesea, încercând să ne împlinim canonul de rugăciune din fiecare zi, sau participând duminica la Dumnezeiasca Liturghie, de ce suntem așa de firavi în fața a tot ce ni se întâmplă, dacă rugăciunea ne face puternici? Suntem slabi, iubiți credin­cioși, pentru că nu avem în noi rugăciunea cea de toată vremea (…). Părintele Arsenie Papacioc, de la malul mării, spunea că rugăciunea neîncetată este starea pe care o are omul, că se află în prezența lui Dumnezeu. Ai această conștiință că Dum­­nezeu te vede și te aude mereu? Această stare de prezență continuă în viața lui Dumnezeu este rugăciunea neîncetată, care se arată în starea omului smerit. Căci smerenia aduce rugăciunea, iar aceasta te ajută să te adâncești în smerenie. Părintele amintea că Dumnezeu iubește mai mult o inimă smerită, decât o inimă postitoare. Nu că postul n-ar fi de folos, dar sunt așezate toate lucrurile în ierarhia lor. Marele dușman al rugăciunii, spunea părintele, îl reprezintă orgoliul, mândria, conș­tiința superiorității personale. De ce? Pentru că rugăciunea este pre­zența lui Dumnezeu în inimă, iar El nu șade într-o inimă mândră (…). Să ne dăruiască Dumnezeu o fărâmă de curaj, ceva din duhul rugăciunii și multă răbdare, ca alergând către Sfânta Liturghie să luăm de acolo izvor de putere pentru a rezista în timpul săptămânii în fața a tot ceea ce vine înaintea noastră.”

La finalul Sfintei Liturghii, Prea­sfin­țitul Părinte Macarie a mulțumit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan pentru marea binecuvântare pe care i-a oferit-o pentru a participa la acest pelerinaj din Ţinutul Neamțului, subliniind câteva aspecte legate de sărbătoarea de vineri: „Mântuitorul S-a urcat pe Muntele Taborului fiind­că tot pe munte S-a arătat Dumnezeu celor doi profeți din vechime, pe care i-a luat ca martori și mărturisitori ai transfigurării Sale - Moise și Ilie. Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că ambii profeți L-au văzut pe Dumnezeu pe Horeb sau pe Sinai, în postire și-n rugăciune. Însă nu L-au putut vedea față către față, așa cum L-au văzut ucenicii. De aceea, Domnul i-a luat alături pe Muntele Taborului, ca să-Și arate slava Sa, împărtășind ucenicilor lumina cea de-a pururea fiitoare, cu 40 de zile înainte de Sfintele Pătimiri, ca nu cumva ei să se poticnească în cre­din­ță și să se îndoiască pe Golgota suferinței.”

Părintele protosinghel Casian Florea a mulțumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan pentru deja tradițio­nala slujire anuală din ziua Schimbării la Față de la Mănăstirea Ceahlău, adu­când un gând de profundă re­cu­noștință preoților, monahilor, monahiilor și tuturor pelerinilor care an de an se ostenesc să participe la hramul așeză­mântului monahal.