Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit în Duminica dinaintea Nașterii Domnului Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din București,
Hramul mănăstirii nemţene Secu
În ziua pomenirii Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 29 august 2020, Mănăstirea Secu din județul Neamț și-a serbat hramul. Credincioșii s-au rugat la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Preasfinţitul Părinte Ignatie a vorbit în cuvântul de învăţătură despre profilul duhovnicesc al Sfântului Ioan Botezătorul: „Pomenim un moment dramatic din viaţa celui mai minunat profet, ultimul al Vechiului Legământ. Biserica ne pune spre reflecţie duhovnicească momentul sfârşitului vieţii Sfântului Ioan Botezătorul. Unii se întreabă de ce Biserica a găsit de cuviinţă să sărbătorească Tăierea capului Sfântului Ioan? Nu cumva suntem sadici? Nu cumva nu facem altceva decât să adorăm cruzimea? Nu cumva ne bucurăm prin această zi în care Sfântului Ioan Botezătorul i-a fost tăiat capul? Nimic din toate acestea! Noi nu sărbătorim în sine acest eveniment tragic, ci altceva care se ascunde în spatele acestui eveniment tragic - care este, aşa cum îl numea Mircea Eliade, «un absurd al istoriei». Biserica ne pune spre reflecţie faptul că a mărturisi adevărul presupune în mod implicit să te pregăteşti să şi mori pentru el. Sfântul Ioan Botezătorul a intrat în conştiinţa Bisericii, aşa cum reiese cu prisosinţă din textele Sfintei Scripturi, ca fiind un om de o intransigenţă morală, de o verticalitate, asceză şi sinceritate aparte”.
Cei prezenți la hramul așezământului monahal de la Secu s-au putut închina la racla cu moaștele Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, așezate într-un baldachin special în curtea mănăstirii.
Scurt istoric
Mănăstirea Secu este o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească, a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetății Neamțului, pe valea pârâului Secu, se așază un grup de sihaștri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima. În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa, Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.