Hramul Mănăstirii Săraca, judeţul Timiş

Sâmbătă, 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă, Mănăstirea Săraca din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei îşi serbează hramul. La această mare sărbătoare va participa PS Paisie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, care va oficia Sfânta Liturghie, cu binecuvântarea Mitropolitului Nicolae al Banatului.

Evenimentul religios va aduna numeroşi credincioşi, monahi şi monahii, clerici, atât de la parohiile timişene, cât şi de la mănăstirile din cadrul eparhiei noastre, precum şi oficialităţi locale.

Slujbele legate de marele praznic al Schimbării la Faţă vor începe din această seară. De la ora 18:00, se va oficia slujba Vecerniei unită cu cea a Litiei, apoi, de la ora 21:00, se va sluji Utrenia. La miezul nopţii se va citi Acatistul Praznicului.

Duminică dimineaţa, de la ora 2:00, se va oficia Sfânta Liturghie unde cei prezenţi, credincioşi ce s-au pregătit prin spovedanie şi post, vor primi Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La ora 6:00 va fi sfinţirea Apei mici, iar la ora 7:00, se va sluji Taina Sfântului Maslu. În prezenţa Preasfinţitului Paisie Lugojanul, începând cu ora 9:30, se va oficia Sfânta Liturghie arhierească.

La acest moment de bucurie duhovnicească pentru sfânta mănăstire şi pentru pelerinii sosiţi vor participa şi tinerii din grupul vocal "Theoforos" al Arhiepiscopiei Timişoarei, condus de diac. Ion Alexandru Ardereanu.

De menţionat că hramul bisericii monument istoric al Mănăstirii Săraca este "Schimbarea la Faţă" (6 august), iar cel de-al doilea hram, al noului paraclis ridicat în incinta aşezământului monahal, este "Buna Vestire" (25 martie).

Cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă va fi organizat şi un pelerinaj organizat de către Centrul de pelerinaj "Partoş", pentru a facilita accesul la Sfânta Mănăstire a celor din Timişoara. Pentru informaţii suplimentare poate fi contactată Beatrix Pîrvu, la telefon 0754.049.760 sau la adresa de email: office.partos@yahoo.com.

De asemenea, "vor fi prezenţi credincioşi de la parohiile Alioş, Fibiş şi Timişoara - Zona Tipografilor, care vor sosi cu două autocare. Aceştia vor fi însoţiţi de preoţii Ionuţ Vântu şi Ioan Bolbos", ne-a declarat părintele stareţ, protosinghelul Climet Vântu.

Mănăstirea Săraca este aşezată în localitatea Şemlacul Mic, comuna Gătaia, la o distanţă de 67 de kilometri sud de Timişoara.

Prima atestare documentară, în 1270

Momentul exact al întemeierii mănăstirii nu se cunoaşte, dar prima atestare documentară datează din anul 1270. Mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, surse franciscane menţionează mănăstirea, numind-o "pepinieră de schismatici", cu alte cuvinte centru de rezistenţă la încercările de catolicizare a creştinilor din Banat.

Biserica Mănăstirii Săraca a fost (re)zidită din piatră şi cărămidă în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), şi apoi renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici şi fiii săi, Nicolae şi Chiriac. Arhitectural, biserica este în formă de cruce greacă cu braţele libere; absida altarului este semicirculară şi naosul acoperit cu o turlă octogonală. La exterior, biserica este lipsită de orice decoraţie, având forme masive şi o volumetrie foarte sobră. Pridvorul actual a fost adăugat în secolul al XIX-lea.

La începutul secolului al XVIII-lea, mănăstirea adăpostea o şcoală, unde se învăţa pictura de icoane.

Mănăstirea funcţionează până în 1778, când, din ordinul împăratului Iosif al II-lea, este închisă, monahii obligaţi să plece, iar odoarele mănăstirii (cărţi, icoane, obiecte de cult) sunt transferate la Mănăstirea Mesici de lângă Vârseţ (Voivodina - Serbia). În anul 1782, autorităţile austriece scot la licitaţie clădirile mănăstirii, care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timişoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, timp în care se părăgineşte, dobândindu-şi (re)numele de "Săraca".

În anul 1932, Mănăstirea Săraca este cumpărată de Episcopia Caransebeşului şi redevine aşezământ monahal. Desfiinţată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcţiona ca parohie până în 1990, când se reia viaţa monahală. În anul 1963 au început lucrările care au dus la restaurarea completă a bisericii şi a picturii.

Construcţia noului paraclis a fost începută în anul 2000 cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, iar lucrările de pictură au fost finalizate în anul 2007 şi binecuvântate de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.