La sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, numeroşi credincioşi din întreg Banatul şi-au îndreptat paşii spre Mănăstirea Timişeni pentru a lua parte la slujba de hram. Programul religios închinat ocrotitorului aşezământului monahal de la marginea localităţii Şag, jud. Timiş, a debutat în ajunul praznicului, cu slujba Vecerniei cu Litie, urmată de Taina Sfântului Maslu, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul şi Utrenia.
În ziua de hram, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. La finalul slujbei, pr. arhim. Simeon Stana a transmis celor prezenţi, obştii mănăstirii, condusă de monahia stavroforă Casiana Şimon, binecuvântarea şi purtarea de grijă ale Înaltpreasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi gândurile de bine ale Preasfinţitului Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul coral „Thephoros“ al Arhiepiscopiei Timişoarei, condus de diac. Ion-Alexandru Ardereanu.
Hramul sfintei Mănăstirii Timişeni reprezintă pentru credincioşii bănăţeni, în fiecare an, un adevărat prilej de întărire sufletească, de comuniune liturgică şi euharistică frăţească, aceştia participând alături de obştea monahală la sfintele slujbe, la priveghere şi rugăciune către Dumnezeu şi sfinţii Săi.
Această mănăstire a fost ctitorită de mitropolitul Vasile Lăzărescu, în 1944. Apoi, prin grija exarhului mănăstirilor din Banat din acel timp, Justinian Dalea, a fost înzestrată cu un minim necesar desfăşurării vieţii monahale, inclusiv cu o ţesătorie mecanică. La început, mănăstirea a funcţionat ca metoc al Mănăstirii Partoş, iar serviciile religioase se oficiau într-o capelă care a fost amenajată în interiorul imobilului. În 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost desfiinţată, fiind preluată de ocolul silvic şi destinată spre locuire muncitorilor. Prin stăruinţa IPS Nicolae, mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 1968. De atunci şi până în prezent, mii de credincioşi din întreaga ţară vin aici pentru a găsi alinare sufletească şi trupească prin post şi rugăciune alături de vieţuitorii acestei mănăstiri, trăind experienţa împărtăşirii din binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu.
.jpg)
