În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Hramul Mănăstirii Timişeni-Şag
De praznicul Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Mănăstirea Timişeni-Şag, din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei, îşi va serba hramul. Programul religios închinat ocrotitorului sfântului aşezământ va debuta în această seară de la ora 18:00, fiind aşteptaţi pelerini din întreg cuprinsul Mitropoliei Banatului.
Evenimentul duhovnicesc deosebit de important pe care Arhiepiscopia Timişoarei îl sărbătoreşte în aceste zile este acela al praznicului închinat Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, care este şi patronul spiritual al Mănăstirii Timişeni-Şag.
„Începând de joi seara, de la ora 18:00, se vor săvârşi Vecernia cu Litie, urmată de Taina Sfântului Maslu de la ora 21:00 şi apoi, de la miezul nopţii, Slujba Utreniei cu Sfânta Liturghie. În ziua praznicului, vom avea bucuria prezenţei în mijlocul nostru a Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, care va oficia Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de slujitori de la mai multe mănăstiri şi parohii din eparhie“, a declarat arhimandritul Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timişoarei şi slujitor al sfintei mănăstiri.
„O istorie pe cât de scurtă, pe atât de furtunoasă“
Sărbătoarea hramului marchează, în acest an, împlinirea a 70 de ani de la înfiinţarea aşezământului monahal de la marginea localităţii Şag, judeţul Timiş, la iniţiativa şi la stăruinţa vrednicului de pomenire Mitropolit Vasile Lăzărescu.
„Este un moment de bucurie, de împărtăşire duhovnicească, dar şi de bilanţ pentru tot ceea ce poate reprezenta istoria unei mănăstiri, pe cât de scurtă, totuşi, pe atât de furtunoasă, pentru că autorităţile comuniste au închis-o în perioada în care nu se dorea un astfel de aşezământ în ţară şi în mod special în apropierea Timişoarei. Gândul vrednicului de pomenire Mitropolit Vasile Lăzărescu a fost de a întemeia încă un aşezământ monahal în apropierea Timişoarei, care să fie locul de reverie duhovnicească al celor care căutau în apropiere un loc de odihnă sufletească, dar şi de îmbogăţire, de primenire duhovnicească. Desfiinţată prin Decretul 410 din 1959, mănăstirea a fost preluată de ocolul silvic şi destinată spre locuire muncitorilor, iar abia în anul 1968 aceasta a fost redeschisă prin stăruinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului. Mai târziu, după ce chingile unui sistem totalitar au căzut, această mănăstire a putut să îşi croiască în mod deosebit un traiect în ceea ce înseamnă viaţa duhovnicescă a eparhiei, iar în ultimii10 ani, sub aspect material, dar şi sub aspect duhovnicesc, consider că lucrurile au intrat într-un traiect necesar pentru ceea ce se doreşte o mănăstire în preajma Timişoarei“, a menţionat arhimandritul Simeon Stana.
Reorganizare recentă a mănăstirii
Începând cu anul 2002, până în prezent, la Mănăstirea Timişeni s-au desfăşurat ample lucrări de construcţie şi amenajare, pentru a veni în întâmpinarea numărului mare de pelerini care păşesc pragul sfintei mănăstiri în fiecare duminică şi sărbătoare. Lucrările desfăşurate în toţi aceşti ani la mănăstire au contribuit la extinderea şi modernizarea întregului complex monahal, fiind vorba de o adevărată lucrare de rezidire a acesteia.
„Acum doi ani s-a târnosit biserica cea nouă a mănăstirii, s-au construit chilii noi, o trapeză mare pentru credincioşii care vin să prăznuiască împreună cu obştea şi să se bucure de ceea ce înseamnă binecuvântarea lui Dumnezeu. Nădejdea noastră este ca în viitor să împlinim toate acestea şi prin ridicarea unui spaţiu corespunzător pentru odihna pelerinilor şi, în acelaşi timp, pentru multe activităţi cu caracter misionar şi cultural, de îmbogăţire sufletească pentru Mănăstirea Timişeni, dar şi pentru Arhiepiscopia Timişoarei. Prin acestea, sperăm să întregim complexul monahal şi cu un arhondaric, cu sală de întruniri, bibliotecă, un spaţiu muzeal, care să reflecte tot ceea ce înseamnă istoricul mănăstirii, dar şi al vieţii româneşti creştine din partea aceasta de ţară“, a mai precizat arhim. Simeon Stana.