La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Hramul Paraclisului Episcopal din Huși
Luni, 11 iulie 2022, când Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în Paraclisul Episcopal de la Centrul eparhial din Huși, ce îi are ca ocrotitori pe Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex și pe Sfânta Cuvioasă Tavita.
În cuvântul de învățătură, ierarhul s-a oprit asupra unui text al Cuviosului Sofronie, în care descrie modul în care acesta vede viaţa duhovnicească a fiecăruia dintre noi:
„Sfântul Sofronie ne spune: «Viaţa duhovnicească este asemenea apei vii: uneori - un pârâiaș; alteori - un râu sau o confluenţă de râuri; în alte cazuri - o mare largă. Viaţa duhovnicească este fie ca melodia unui șuvoi ce curge printre pietre, fie unduind necontenit, dar totuși asemenea curgerii line a unui râu puternic; fie ca vârtejuri de ape, acolo unde se contopesc repejunile a două pâraie de munte; fie ca suprafaţa de oglindă a unei ape, răsfrângând soarele și cerul albastru; uneori însă este asemeni marilor furtuni ce se dezlănţuie pe întinderile mărilor adânci, după care se așterne o măreaţă liniște în tăcerea unei nopţi cu lună. Iar în toate aceste cazuri apa este una și aceeași». Este o descriere în care ne regăsim fiecare dintre noi.
Ce frumos ar fi ca viaţa noastră duhovnicească să fie aidoma acelei ape în care se oglindesc soarele și cerul albastru!
În general ne dorim ca, în nevoinţa noastră, toate lucrurile să curgă extrem de lin, fără nici un fel de alte sinuozităţi. Din păcate nu este așa, pentru că, în funcţie de mândria care ne locuiește, și viaţa noastră este tumultuoasă, dezlănţuită, sau ca șuvoiul de apă care trece printre pietre, cu foarte mare impetuozitate”.
Ierarhul Hușilor a precizat că fără smerenie, viața duhovnicească rămâne o iluzie