Hramul paraclisului Mănăstirii Sihăstria Râșcăi

Sâmbătă, 24 aprilie, numită și Sâmbăta învierii lui Lazăr, Prea­sfin­țitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădău­ților, a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sihăstria Râșcăi, județul Suceava, cu prilejul hramului paraclisului din incinta lăcașului monahal.

După citirea pericopei evanghelice, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură referitor la momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit una dintre ultimele întâmplări minunate din viața Sa pământească. „Învierea lui Lazăr este una dintre cele mai mari minuni pe care Domnul Hristos le-a făcut. Și a făcut-o înainte cu o săptămână de sfintele Lui pătimiri. (...) Cu toate acestea, oamenii nu au știut să citească adevărata semnificație a acestei minuni. Pentru că dacă vezi un om mort, plâns, îngropat, pecetluit în mormânt, îl vezi după aceea înviat și redat vieții, și tu să rămâi la fel cum erai înainte?”

În cele ce au urmat, Preasfinția Sa a vorbit despre legătura dintre învierea lui Lazăr și starea de nesimțire a inimii împietrite: „Mormântul în care stă Lazăr este mormântul nesimțirii, mormântul lenevirii, și acest Lazăr este mintea noastră, inima noastră, sufletul nostru, ființa noastră. Stăm în acest mormânt nu doar în ceea ce privește viața duhovnicească, dar intervine din când în când, și în ultimul timp din ce în ce mai mult, un soi de apatie, o lipsă de vlagă. (...) Mintea noastră este Lazăr și de multe ori zace într-o lenevire nesimțitoare”.