Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Hramul unei biserici istorice din Tulcea

Hramul unei biserici istorice din Tulcea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Felix Lucian Neculai - 08 Aug, 2018

În fiecare an, la data de 6 august, credincioșii tulceni se adună sub cupola istoricei biserici cu hramul „Schimbarea la Față” din Tulcea, singura din municipiul de la gurile Dunării și a doua cu acest hram din Episcopia Tulcii. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la slujbă participând nu­meroși credincioși.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit despre semnificația praznicului împărătesc și despre posibilitatea noastră de a ne apropia de Dumnezeu și de a vedea, prin Sfintele Taine, lumina cea dumnezeiască, singura care poate să lumineze calea spre mântuire. În cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți ctitorii, preoții și enoriașii bisericii adormiți întru Domnul de-a lungul vremii, pentru care s-a și făcut slujba Parastasului.

Actuala Biserică „Schimbarea la Față”, cunoscută și sub numele de „rusească” sau „căzăcească”, a fost construită în perioada 1872-1882, cu acordul (firmanul) autori­tă­ților otomane, care încă mai stăpâneau Dobrogea la acea vreme. Pe locul acesteia a existat la mijlocul secolului al 18-lea o altă biserică.