Hristos Domnul Se identifică, până la sfârșitul istoriei, cu oamenii cei mai neînsemnați

În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne), Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în ­Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a tâlcuit înțelesurile duhov­nicești ale Evangheliei rânduite (Matei 25, 31-46), care ne arată că oamenii vor fi judecați la sfârșitul istoriei după criteriul faptelor de milostenie față de semeni.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că Duminica Înfrico­șătoarei Judecăți ne arată că milostenia este o lucrare la îndemâna oricărui om.

„Primul adevăr desprins este că, pe lângă judecata particulară sau individuală a fiecărui om după despărțirea sufletului de trup, va veni și o Judecată universală la sfârșitul veacurilor, pentru toți oamenii. După ce actualul univers va intra în colaps, când puterile cerului vor fi zguduite și soarele și luna se vor întuneca, va veni cu slavă și cu putere multă Iisus Hristos, Dreptul Judecător. Al doilea adevăr este faptul că singurul criteriu al Judecății universale este iubirea milostivă față de semeni. În mod surprinzător, Mântuitorul Iisus Hristos, Judecătorul Drept, este tainic prezent în toți cei săraci, flămânzi, fără de adăpost, aflați în închisoare sau bolnavi în spital. Această identificare a lui Hristos, Domnul slavei, cu Hristos cel Smerit va fi marea surpriză, adevărul necunoscut al Judecății de Apoi. În al treilea rând, învățăm din Evanghelia de astăzi că Biserica, prin această duminică rânduită în calendar, cheamă la milostenie. De-a lungul veacurilor, o mulțime de instituții de milostenie sau de caritate, de filantropie au fost create pentru ajutorarea celor bolnavi, a celor săraci și a celor aflați în situații dificile. Astfel, s-a născut o civilizație nouă, civilizația carității sau a filantropiei creștine”, a explicat Patriarhul României.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Judecata universală va fi înfricoșătoare prin contextul ei cosmic, prin forma ei solemnă și universală, precum și prin conținutul ei surprinzător: „Cerul se va clătina, puterile cerului se vor zgudui, soarele se va stinge și luna nu-și va mai da lumina ei. Acest colaps al actualului univers, un colaps cosmic al sistemului nostru solar și poate al întregului univers este astăzi confirmat ca posibil de către oamenii de știință. Se vede cum și alte sisteme solare s-au prăbușit. Există un sfârșit fizic al cosmosului actual, al universului. După această prăbușire a cosmosului va veni Hristos cu slavă și putere multă. Desigur, aceasta după învierea morților, pentru că vor fi chemate la judecată toate popoarele, toate generațiile de-a lungul timpului. Aceasta ne arată că este înfricoșătoare Judecata prin contextul ei cosmic. Este însoțită și de semne cosmice exterioare, de prăbușire a ordinii universului actual. Apoi, este înfricoșătoare prin forma ei solemnă și universală. Nu este judecată o persoană sau un grup de persoane, ci întreaga umanitate, de la începuturi până în ziua de apoi. De asemenea, este înfricoșătoare prin conținutul ei surprinzător, și anume identificarea lui Hristos, Domnul slavei, Creatorul universului și Judecătorul lumii, cu oamenii cei mai neînsemnați, cu cei săraci și suferinzi, cu cei care trăiau în istorie la limita existenței, între viață și moarte. În aceștia era El tainic prezent și aștepta iubirea milostivă a celor care puteau să-i ajute. Unii i-au ajutat, și aceștia sunt binecuvântații Tatălui ceresc și vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Alții nu i-au ajutat și au fost indiferenți și aceștia vor fi numiți blestemați și vor fi trimiși în suferința focului veșnic, adică acolo unde este singurătate fără speranță și fără comuniune”.

Patriarhul României a subliniat că raiul înseamnă comuniunea de iubire a îngerilor și oamenilor cu Dumnezeu cel milostiv, iar iadul înseamnă mustrarea conștiinței că nu a făcut omul binele pe care putea să-l facă și că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu: „Focul iadului, după interpretarea Sfântului Isaac Sirul, înseamnă un vid și o mustrare a conștiinței omului pentru că a refuzat să răspundă iubirii lui Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul spune că nu este drept să se spună că Dumnezeu îi iubește pe cei din rai şi îi urăște pe cei din iad, pentru că El este iubire prin Însăși ființa Sa. El doar devine bucurie celor care au răspuns iubirii Sale și foc mustrător în conștiință, în suflet, celor care nu au răspuns iubirii Sale milostive și, potrivit Evangheliei de astăzi, nici nu au arătat iubire față de semenii aflați în nevoi”.

Patriarhul României a explicat că oamenii nu vor fi judecați doar pentru faptele rele, ci și pentru binele pe care puteau să-l facă și nu l-au săvârșit. „Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că judecata va fi nu numai pentru faptele rele, ci și pentru binele pe care am fi putut să-l facem și nu l-am făcut, ceea ce ­înseamnă că nu este suficient să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu săvârșești adulter, să nu faci rău cuiva, ci trebuie să faci mult bine după posibilități, prin cuvânt, prin faptă, pentru a deveni milostiv și a te bucura de Împărăția pregătită de Dumnezeu pentru cei milostivi. Sfântul Ioan Gură de Aur, în privința aceasta, spune că nu vom fi judecați pentru păcate, ci doar pentru acele păcate pentru care nu ne-am pocăit, dar vom fi judecați pentru neomenie, pentru că nu ai fost uman cu semenii tăi aflați în suferință și nu i-ai ajutat”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

La final, Preafericirea Sa a spus că toată opera filantropică a Bisericii a fost inspirată de Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți. „Evanghelia acestei duminici ne îndeamnă să fim milostivi în două feluri: există milostenie spirituală și milostenie materială. Milostenia spirituală înseamnă mai întâi rugăciunea pentru cel aflat în stare de necaz, de lipsuri, de boală, lipsit de libertate fiind întemnițat, apoi sfatul bun, un îndemn, o încurajare pentru omul deznădăjduit și dezorientat, o prezență pentru cel singur. Sunt foarte mulți oameni care suferă de singurătate pentru că nu-i mai vizitează nimeni. Această milostenie spirituală poate fi săvârșită de oricine. Milostenia materială înseamnă să oferi hrană, haine, adăpost, medicamente și ajutor pentru cei care au nevoie de ele imediat. La aceasta ne îndeamnă Evanghelia de astăzi. De aceea, Biserica a organizat cantine pentru săraci, pentru pelerini, spitale, cămine pentru bătrâni și copii orfani. Toată opera filantropică sau de caritate a Bisericii s-a inspirat din această Evanghelie a Înfricoșătoarei Judecăți. Să ne ajute Dumnezeu ca în timpul care urmează să unim rugăciunea smerită cu pocăința sinceră și cu milostenia generoasă”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.