În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Icoana nu detronează cuvântul, ci îl restaurează
În prima duminică a Postului Mare, a Ortodoxiei, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la Catedrala Episcopală, informează Biroul de presă al eparhiei.
Din soborul slujitorilor au mai făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi și părintele secretar eparhial Sofian Gaman.
În cuvântul de învățătură, ierarhul Hușilor a făcut referire la semnificațiile perioadei de post în care ne aflăm:
„În perioada Postului Mare ne propunem să recâștigăm Raiul - pe care îl pierdem din pricina fiecărui păcat pe care îl săvârșim. Raiul înseamnă frumusețe, gingășie, lumină și comuniune. Păcatul este sinonim cu urâtul, cu bădărănia, cu întunericul și izolarea. Biserica are o grijă deosebită ca prin aceste răstimpuri de post să avem capacitatea de a ne răsuci înspre noi înșine, să ne facem o «revizie tehnică», să vedem care sunt hibele din sufletul nostru, ce ar trebui să mai corectăm”.
De asemenea, a precizat că Ortodoxia presupune un stil de viață aparte: „Prima duminică a Postului Mare este dedicată Ortodoxiei, tuturor celor care suntem botezați și crescuți în credința ortodoxă. A fi ortodox nu înseamnă o apartenență nominală la o instituție religioasă. Înseamnă a trăi un mod de viață fidel, în concordanță cu Evanghelia și Tradiția Bisericii noastre. Nu este suficient doar să ne declarăm ortodocși atunci când statul organizează un recensământ. O asemenea abordare este artificială. A fi ortodox înseamnă a trăi viața liturgică a Bisericii Ortodoxe, nu atât ca instituție, cât ca trup al lui Hristos”.
Preasfinția Sa a afirmat actualitatea Ortodoxiei într-o lume în care se pune accent foarte mare pe imagine: „Este o diferență între icoană și imagine. Icoana trimite întotdeauna către o altă lume, spiritualizată, înduhovnicită, frumoasă, luminoasă și plină de gingășie. Icoana trimite întotdeauna la o persoană. [...] Icoana nu detronează cuvântul, ci întotdeauna îl restaurează. Imaginea poate să distrugă cuvântul. Cu cât există o inflație de imagini, cu atât avem mai multă sărăcire de cuvânt, de consistență și de profunzime. Duminica Ortodoxiei ne aduce aminte că noi înșine suntem icoane ale lui Dumnezeu, create de El”.