Ideea creştină: Cu îndelungă răbdare şi învăţatură...

În anul 2004, principalii candidaţi pentru biroul de la Casa Albă au fost George W. Bush şi John Kerry. Primul - protestant, al doilea, catolic. Kerry sprijinea legalizarea avortului şi a căsătoriilor homosexuale în toate statele americane şi era un susţinător al eutanasiei şi al cercetării embrionare. Urmarea? Bush a atras voturile majorităţii americanilor catolici şi chiar ale celor ortodocşi (după cum mărturiseau şi articolele din orthodoxy

today.org). Dar nu fluxul opţiunilor de vot vrem să-l remarcăm, ci poziţia Bisericii Catolice faţă de programul electoral anticreştin al lui John Kerry: în urma unui sinod ţinut în iunie 2004, episcopii catolici americani au hotărât că preoţii aveau voie să refuze Împărtăşania politicienilor americani care susţineau păreri contrare canoanelor Bisericii, ba mai mult, să se pronunţe pentru excomunicarea lor.

Trebuie să specificăm: poziţia intransigentă a Bisericii Catolice nu a determinat modificarea programului electoral al lui Kerry; mai mult, este posibil ca spectrul excomunicării să-l fi îndepărtat şi mai mult pe John Kerry şi pe susţinătorii săi de principiile morale creştine. Nici Tony Blair, convertit la catolicism în 2007, nu a militat împotriva avortului, căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex şi nici pentru oprirea cercetării embrionare, pe care le susţinuse şi promovase în timpul dublului său mandat de premier al Marii Britanii.

Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă a încercat mereu să folosească mustrarea cu blândeţe şi îndemnul la înţelepciune drept mijloace de îndreptare a celor care s-au îndepărtat, prin cuvânt sau faptă, de calea Adevărului şi a Vieţii (In 14, 6). Biserica rămâne loială statului, dar porunca lui Dumnezeu de a-şi împlini în orice situaţie şi în orice împrejurare misiunea mântuitoare este deasupra acestei loialităţi (Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse). Vladimir Soloviov vorbea despre necesitatea unei mentalităţi care „să nu înlocuiască adevărul viu şi de-viaţă-făcător printr-un dogmatism mort şi de-moarte-aducător şi pentru care creştinismul este o sarcină de viaţă“ (Declinul viziunii medievale despre lume). Ortodoxia este călăuzită de Duhul înţelepciunii şi al blândeţii, care împiedică pietrificarea cugetului dogmatic, cangrenarea lui prin folosirea revanşardă a canoanelor şi anatemelor. Pericolul cel mare îl reprezintă, pe de o parte, privarea de Taina Pocăinţei a celui ce a greşit şi, pe de altă parte, dezbinarea Bisericii din interior. Biserica nu face diplomaţie, fiindcă nu este nici ambasadă, şi nici vreun minister politic. Verbele care călăuzesc paşii Ortodoxiei în societatea civilă sunt: „Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura“ (II Tim. 4, 2). Dar toate trebuie făcute „cu îndelunga-răbdare şi învăţătura“, nu cu iuţime şi lipsă de înţelegere.

Biserica Ortodoxă Română s-a confruntat şi în anul 2009 cu numeroase provocări: atacuri asupra principiilor morale şi bioetice creştine, atitudini duplicitare ale unor persoane marcante din viaţa publică, diverse piedici puse în calea îndeplinirii programului de activităţi social-filantropice al numeroaselor asociaţii caritative patronate de Patriarhia română. De fiecare dată, problema ivită nu a fost trecută cu vederea, iar Biserica şi-a făcut auzită vocea. Mărturie stau comunicatele Biroului de Presă al Patriarhiei, din care amintim: Sfântul Sinod solicită alternativă la paşapoartele biometrice (26 februarie), Biserica apără constant familia creştină (22 mai, prin care se condamnă homosexualitatea), Biserica apără demnitatea şi sănătatea persoanei umane (23 septembrie, cu referire la pericolul legalizării prostituţiei şi al dezincriminării consumului de droguri uşoare), Bisericile împotriva traficului de persoane (8 octombrie), Grijă pentru popor, nu interes pentru partide (2 noiembrie, cu referire la atitudinea necuviincioasă şi duplicitară a unor politicieni), O justiţie injustă faţă de identitatea majorităţii (20 noiembrie, cu referire la decizia CEDO de eliminare a crucifixelor din şcolile publice italiene).

Ortodoxia a luat mereu aminte la cuvântul apostolesc: „Fie începătorii, fie stăpânii, toate s-au făcut prin El şi pentru El... şi toate prin El sunt aşezate“ (Col. 1, 16-17), spunându-le stăpânitorilor zilei: „Cu Hristos porunceşti, cu Hristos guvernezi, de la El ai primit sabia“ (Sfântul Grigorie Teologul).