„Iertarea are o valoare de reînnoire a vieții oamenilor”

În Duminica a 11-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăță­tură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reșe­dința Patriarhală, în care a explicat că pasajul evanghelic de la Matei 18, 23-35, care relatează Pilda datornicului nemilostiv, ne arată în esență că iertarea aproapelui ne face milostivi ca Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Evanghelia duminicală rânduită ne arată trei principale învățături duhovnicești: „În primul rând, Dumnezeu este milostiv și iertător, și iartă păcatele celor care se pocăiesc. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că Dum­nezeu îi ceartă spre îndreptare pe cei care au fost iertați, dar care la rândul lor nu-i iartă pe alții. În al treilea rând, din Evanghelia de astăzi vedem că prin iertare noi devenim milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv, biruind nedreptatea prin bunătate. Evanghelia de astăzi ne arată că Dumnezeu este mai întâi iertător, milostiv și apoi, atunci când oamenii sunt iertați, dar nu-i iartă la rândul lor pe cei care au gre­șit lor, Dumnezeu arată dreptatea Sa. El este milostiv și iertător, dar este și drept și îndreptător”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că ori de câte ori păcătuim sau greșim față de Dumnezeu ne îndatorăm, pentru că folosim în mod greșit sau negativ darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat. „Omul a primit în dar de la Dumnezeu o imensă valoare, el a fost înzestrat cu chipul lui Dumnezeu și este chemat să ajungă la asemănare cu El. Sufletul nemuritor al omului îl face ca el să caute viața veșnică, deoarece acesta a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor și veșnic. De aceea, valoarea sufletului omului este una incalculabilă, care nu poate fi tradusă în valori terestre, trecătoare și limitate. Când omul nu folosește rațiunea, voința și capacitatea sa de a iubi, componente ale chipului lui Dumnezeu în om, potrivit voii Acestuia, el se îndatorează față de Dumnezeu Creato­rul. Devine risipitor al darurilor oferite lui de Dumnezeu, și anume darul sufletului nemuritor și chemarea la viața veșnică. Omul care încalcă voia lui Dumnezeu greșește și devine datornic și, în același timp, risipește darurile lui Dumne­zeu prin folosirea lor nedreaptă, neadecvată, pătimașă și păcătoasă. Dacă cere iertare lui Dumnezeu, El, Cel milostiv și iertător, îl iar­tă, dar dorește ca cel iertat să fie și el iertător față de semenii lui, care-i sunt datornici sau care i-au greșit lui. Din acest punct de vedere, vedem că Dumnezeu dorește ca milostivirea și bunătatea Lui să se extindă la toată umanitatea”, a reliefat Preafericirea Sa.

Totodată, Patriarhul României a subliniat că Evanghelia rânduită afirmă mai întâi iubirea milostivă a lui Dumnezeu, iar în al doilea rând, dreptatea Sa: „Dumnezeu este mai întâi iertător pentru cei care au greșit, dar se pocăiesc și cer iertare, și este drept și îndreptător pentru cei care au fost iertați, dar nu iartă la rândul lor. Această iertare se cere să fie din inimă, adică nu una formală sau o simplă declarație verbală. Iertarea sinceră din inimă presupune o luptă interioară. Sunt oameni care au suferit mult din cauza răutății altor oameni. Aceștia, pentru a-i ierta sincer pe cei care i-au făcut să sufere mult, au nevoie de o schimbare interioară a sufletului, de ajutorul harului lui Hristos Cel milostiv, Care, pe cruce fiind, S-a rugat pentru cei care L-au răstignit”.

De asemenea, Preafericirea Sa a evidențiat apoi că numai Mântuitorul Hristos are puterea de a dărui omului această iubire milostivă iertătoare, pe care o vedem în viața Bisericii în mucenici sau în martiri. „Martirii sau mucenicii au primit de la Hristos o răbdare deosebită și această harismă, acest dar, de a nu răspunde la răutate cu răutate, ci de a răspunde la răutatea celor care îi chinuiau cu bunătatea iertării. De aceea, ei au biruit duhul lumesc al violenței prin iertare și sunt numiți de Biserică «buni biruitori mucenici». Deși au fost uciși fizic, au fost considerați buni biruitori în înțelesul că în ei a biruit duhul lui Hristos Cel milostiv asupra duhului lumesc cel violent și egoist. Când ni se cere să iertăm greșelile celor care ne-au greșit, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască puterea de a-i ierta în mod sincer și total pentru totdeauna, în mod desăvârșit, pe cei care ne-au greșit”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre valoarea iertării: „Iertarea are o valoare imensă, de nedescris, incalculabilă. Prin iertare se schimbă relațiile dintre oameni, în familie, în comu­nitate, în societate. Prin iertare nu se mai răspunde la răutate prin răutate, ci se pune un început nou în relațiile dintre oameni. Prin iertare se biruiește duhul demonic al răutății, al urii, al vrajbei, al conflictelor, războaielor și, în același timp, se schimbă viața și relațiile dintre oameni. Aici, iertarea are o valoare de reînnoire a vieții oamenilor și, în același timp, de arătare a prezenței iubirii milostive și iertătoare a lui Dumnezeu în oameni. De aceea, toți oamenii au fost creați după chipul lui Dumne­zeu, dar la asemănarea cu El au ajuns numai sfinții, cei care s-au pocăit de păcate și care prin rugăciune permanentă au adus în sufletul lor prezența iubirii milostive a lui Hristos Cel iertător și milostiv. Sfinții sunt persoane concrete, care au aplicat Evanghelia de astăzi, au pus-o în practică în viața lor și au arătat prezența lui Hristos în viața lor, mai ales sfinții mucenici sau martiri”.