„Iertarea este o binefacere și pentru cel care iartă”

În Duminica a 11-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”-Caraiman, județul Prahova. Preafericirea Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în Altarul de vară al mănăstirii, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori.

Biserica Ortodoxă a pomenit ieri, la Sfânta Liturghie, Pilda datornicului nemilostiv, consemnată la Matei (18, 23-35). În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii la Mănăstirea Caraiman, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre valoarea duhovnicească a iertării. Preafericirea Sa a spus că iertarea este o dovadă a iubirii și o reflectare în viața noastră a bunătății lui Dumnezeu: „Din pericopa evanghelică citită astăzi învățăm că trebuie să nu oprim iubirea milostivă a lui Dumnezeu, să nu o limităm la iertarea pe care El ne-o acordă nouă, ci, prin noi, iubirea Lui milostivă trebuie să se arate și altora. Dacă noi suntem iertați, dar nu iertăm la rândul nostru pe alții, blocăm iubirea milostivă a lui Dumnezeu la noi, nu o facem transparentă și nu o transmitem și altora. Dumnezeu ne cere să fim iertători după cum este El, să fim milostivi după cum este El; dorește ca iubirea Lui milostivă să se răspândească în lume. Foarte adesea iertarea este o mare binecuvântare pentru că schimbă relațiile dintre oameni, înseamnă un început nou, înseamnă că recunoaștem că valoarea unei persoane este mai mare decât o greșeală pe care a făcut-o, cu voie sau fără voie”. Mărinimia sufletească și iertarea sunt lucrări sufletești care vindecă de răutate pe omul care a fost nedreptățit, calomniat. „Pentru a ierta este nevoie de o schimbare interioară, altfel iertarea este o lucrare formală, una «de ochii lumii», cum se zice. Evanghelia ne cere să iertăm din toată inima, nu o iertare de tipul: «Te iert, dar nu te uit». Această formulă înseamnă că te-am iertat superficial, iar în sufletul meu, dorința de răzbunare și amintirea permanentă a răului pe care mi l-ai făcut rămân. Iertarea cuiva este și o eliberare a noastră de o tendință de răutate, de răzbunare, de aceea s-a zis: să ierte omul din toată inima, cu alte cuvinte să nu mai dețină în inimă dorința de răzbunare și nici amintirea răului. Deci, iertarea nu este o binefacere numai pentru cel care este iertat, ci și pentru cel care iartă”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

Duminică, 16 august, s-a făcut și pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni. „Domnitorul Constantin Brâncoveanu a preferat să moară pentru Hristos decât să își salveze viața renunțând la credința strămoșească. De aceea, pentru noi, el este măsura demnității poporului român în vremuri de încercare. Foarte ușor ar fi scăpat dacă ar fi trădat credința și neamul său, dar pentru că a vrut să fie credincios față de Dumnezeu și poporul său, a preferat moarte martirică. Anton-Maria del Chiaro, martor ocular al martiriului Brâncovenilor, fost secretar al domnitorului valah, în lucrarea «Revoluțiile Valahiei», apărută la Veneția în 1718, la 4 ani după moartea Brâncovenilor, a scris: «Când Brâncoveanu văzu că se apropie gealatul cu sabia în mână, făcu o scurtă rugăciune și adresă fiilor săi următoarele cuvinte: Fiii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puțin să salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru»”, a spus Patriarhul României.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a dăruit pentru Mănăstirea Caraiman mai multe cărți de folos duhovnicesc și pastoral, iar credincioșilor pre­zenți, iconițe cu chipul Sfinților Martiri Brâncoveni. Părintele arhimandrit David Petrovici, starețul Mănăstirii Caraiman și exarhul mănăstirilor din zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureștilor, a dăruit celor doi ierarhi câte o icoană cu chipul Maicii Domnului. În prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat credincioșii și clericii să se roage pentru românii migranți din alte țări, pentru ca aceștia să păstreze credința ortodoxă, să fie păziți de Dumnezeu și să simtă gândul bun al fraților din țară.