„Iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”

În Duminica a 2-a din Postul Mare (a Sfântului Ierarh Grigorie Palama), 12 martie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Marcu 2, 1-12), care relatează minunea vindecării slăbănogului din Capernaum, ne arată în esență că „iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că înainte de a vindeca boala trupului omului paralizat din Capernaum, Mântuitorul vindecă sufletul, iertând păcatele celui bolnav. Prin modul în care îl tratează pe acest om Se dovedeşte a fi duhovnicul şi doctorul desăvârșit: „După ce a văzut credința celor care l-au purtat pe bolnav și l-au adus la El, a zis: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!» Numai după aceea i-a spus: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta». Vedem că Iisus este duhovnicul și doctorul desăvârșit. Ca doctor de suflete sau ca duhovnic, El mai întâi iartă păcatele și apoi vindecă și trupul de boală. Prin aceasta, Iisus ne arată că există boli care sunt urmarea păcatului, dar nu toate bolile sunt totdeauna urmarea unor păcate. (…) În cazul omului paralizat din Capernaum, se vede că boala acestuia, paralizia, era în mod direct urmarea păcatului. Mântuitorul Iisus Hristos, ca duhovnic sau doctor al sufletelor, este un vindecător desăvârșit și smerit și un vindecător al sufletului și un apărător al demnității umane. El ridică, dar nu umilește, El vindecă, dar nu evidențiază păcatele oamenilor, ci doar vindecă boala ca urmare a păcatului. (…) Mântuitorul Se arată nu numai iertător, ci și foarte apropiat, respectuos față de demnitatea omului care se pocăiește. El îi arată iubire părintească. Îi transmite acestuia, care vine la El pentru vindecare, iertarea și iubirea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea, în mod neașteptat nu îi spune «bolnavule», ci îi spune «fiule». Dintr-un rob al păcatului El face un fiu al credinței. El a văzut în sufletul acestui om multă credință întărită prin suferință și multă smerenie”.

Biserica rugătoare, slujitoare și milostivă

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că cei patru bărbați anonimi care ­­l-au adus pe slăbănog la Iisus reprezintă Biserica slujitoare şi rugătoare. „În Duminica a 2-a a Sfintelor Paști, prin această Evanghelie Biserica ne îndeamnă să unim dreapta credință, prăznuită în Duminica Ortodoxiei, cu multa pocăință și cu ajutorarea celor care au nevoie de ajutorul nostru. Cei patru bărbați care l-au adus pe slăbănog la Iisus reprezintă Biserica însăși, care se roagă pentru cei bolnavi, care săvârșește slujba Sfântului Mas­lu și care se roagă pentru toți cei care suferă. De asemenea, îndeamnă pe credincioșii ei să se roage nu doar pentru ei înșiși, ci şi pentru cei care nu se mai pot ruga personal, nu știu sau din prea multă suferință nu mai pot formula rugăciunile în mod adecvat. Acești patru bărbați care urcă pe casă și-l coboară pe cel bolnav în fața lui Iisus prin acoperiș reprezintă Biserica rugătoare, slujitoare și milostivă, care la toate slujbele ei a inclus și rugăciunile pentru cei bolnavi, pentru cei robiți, aflați în nevoi, pentru tot sufletul necăjit și întristat care așteaptă mila și ajutorul lui Dumnezeu. Acești patru bărbați anonimi, care reprezintă comunitatea, pot fi înțeleși și ca toți creștinii care-i ajută pe cei aflați în suferință, nu numai pe membrii familiei, pe prieteni, rude, ci și pe medici și personalul medical din spitale sau din așezăminte de ajutorare a bolnavilor și bătrânilor. Pe toți aceștia îi reprezintă cei patru bărbați care erau milostivi. Ei au devenit dascălii noștri. De la ei învățăm că atunci când omul este suferind trebuie să fie ajutat și să-l ducem la Hristos și la casa în care Se află Hristos, adică la biserica Lui”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Sfântul Grigorie Palama, „teologul harului dumnezeiesc”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a amintit că a doua duminică din Postul Sfintelor Paşti a fost dedicată de către Biserică Sfântului Ierarh Grigorie Palama: „Acesta este considerat ca fiind teologul luminii necreate, dumnezeiești sau al slavei Preasfintei Treimi sau teologul harului dumnezeiesc, așa cum spune și troparul, că este propovăduitor al harului lui Dumnezeu. (…) El a apărat în fața scolasticii raționaliste de tip occidental credința și teologia ortodoxă a harului dumnezeiesc, și anume că lumina pe care au văzut-o pe Muntele Taborului Apostolii Petru, Iacob și Ioan nu era lumină de la soare, ci era lumină izvorâtă din interiorul Persoanei Mântuitorului Iisus Hristos, era lumină necreată, neapusă, veșnică. Această lumină era slava Preasfintei Treimi care s-a împărtășit Sfinților Apostoli. În norul luminos era semnul prezenței Duhului Sfânt. De aceea, el spune că lumina de pe Tabor era harul Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, pentru că există un singur har. (…) Ca teolog al harului, Sfântul Grigorie Palama ne arată că noi, în baza credinței pe care o avem în Hristos, și în baza prezenței sfințitoare a harului Preasfintei Treimi în Biserica lui Hristos, începând cu Taina Sfântului Botez pregustăm încă din lumea aceasta bucurie și pace din bucuria Împărăției cerurilor. Aceasta este frumusețea teologiei harului, a iubirii Preasfintei Treimi, care se împărtășește prin Sfintele Taine și prin rugăciune multă celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”.